"Jungkook, trebuie sa vorbim!" se auzi vocea fermă a tatălui său.
Șatenul se uita confuz la cei doi dar aproba scurt din cap.
"Puteti sa ne lăsați singuri." spune doamna Jeon ce părea că se simte ceva mai bine fata de acum două ore.
Angajații aprobara si părăsită încăperea, Jungkook rămânând cu părinții săi.
"E totul în regulă?" intreaba băiatul asezandu-se pe fotoliul de lângă canapea.
"Jungkook, de ce... de ce în ultimul timp lipsești de acasa?" intreaba mama satenului, vocea tremurandu-i puțin.
Jungkook isi mari puțin ochii. De ce voiau ai sai sa vorbeasca despre asta acum si de ce arata mama sa asa?
"Ies cu niste prieteni." spune simplu Jungkook ridicand usor din umeri și încercând să fie cât mai credibil.
"Si... unde ai fost azi?" intreaba tatăl băiatului.
"Am fost in oras." spune Jungkook puțin confuz.
"Cu cine?" intreaba tatăl său.
"Um, ce-s cu intrebarile astea? Parca sunt la interogatoriu." spune băiatul evitând răspunsul si luând o expresie serioasă.
"Doar raspunde... te rog." spune stins mama sa.
"Am fost cu Taehyung..." spune Jungkook incruntandu-se puțin.
"Taehyung..." ingana tatăl său privindu-l fix. "Sunteti destul de apropiați..."
"Da. Ne intelegem bine." spune băiatul fiind destul de confuz. De ce îi puneau ai sai intrebarile alea?
"Am văzut și noi!" spune domnul Jeon uitandu-se urat la băiat si aruncând un dosar spre acesta, dosarul ajungand pe covor lângă fotoliu.
"Ce e asta?" Intreaba confuz șatenul ridicând dosarul.
"Uită-te singur!" il îndeamnă tatăl său.
Băiatul deschise confuz dosarul si gasi pozele cu el si blondul. Ochii i se marira instant, continuând să privească imaginile. Erau poze cu ei din parc... De unde aveau părinții lui pozele?
"Pari destul de surprins." afirmă bărbatul privind reacția băiatului sau.
Jungkook doar ofta si închise dosarul, privindu-i pe părinții săi.
"Jungkook, stiai ca nu suntem deacord cu astfel de relații..." începu mama satenului dar băiatul sau o întrerupse.
"Sunt fericit, okay? Nu asta e important?" intreaba șatenul ferm si clar, surprinzandu-si mama.
"Fericit zici..." spune tatăl său privindu-l sceptic.
"Da, fericit."
"Pf, auzi la el! E fericit! Noi nu te-am crescut ca sa ne faci de ras! Ai avut mereu tot ce ti-ai dorit, iar asa ne rasplatesti tu?! Facandu-ne de ras in societate!" vocea tatălui său răsună puternic în încăpere.
"Va fac de ras?! Am avut mereu ce mi-am dorit?! Pff, patetic! Chiar patetic!" spune șatenul rotindu-si ochii.
"Ce vrei sa spui?" intreaba mama satenului.
"Vreau sa spun ca nu am avut niciodată ce mi-am dorit, nu până nu l-am cunoscut pe Taehyung! Nu am avut niciodata parte de iubirea pe care mi-am dorit-o!" spune hotarat șatenul.
"Cum adică nu ai primit iubirea pe care ti-ai dorit-o?!" spune tatăl său privindu-l încruntat.
"Cu tot respectul, dar daca doar îi cumperi copilului tau o grămadă de lucruri sau jucării asta nu inseamna ca el primește iubire! Da, am avut mereu ce am vrut, orice dar nu iubire si atenție." spune Jungkook.
"Jungkook, trebuie sa înțelegi ca eu si tatăl tau_"
"Nu vreau sa aud iar scuza ca aveti multa treaba si cat de mult mai iubiti! Am auzit-o de prea multe ori în toti anii aceștia! Da, mi-ati oferit iubire, dar și suferința. E greu sa te simti iubit cand părinții tăi vin acasa dupa ce adormi, iar cand te trezesti nu îi vezi decât pentru cateva ore.
"Iar Taehyung te face fericit?" intreaba tatăl său.
"Mai mult decât fericit!"
"Dar e un băiat..." spune mama sa.
"Si ce daca? Iubirea e iubire!" spune ferm șatenul.
"Spui ca il iubesti? Ar trebui să te internam la un spital de psihiatrie!" spune nervos domnul Jeon, facandu-l pe Jungkook sa ofteze.
"Dacă tot spuneti ca ma iubiți, cum de nu v-ati dat seama până cum de relația mea cu Taehyung?" intreaba șatenul ridicandu-si o sprînceană.
"Relatie? De cat timp?" intreaba mama satenului.
"Câteva luni." spune băiatul.
"De ce ai ascuns asta de noi?!" intreaba domnul Jeon încruntat.
"De ce? Voi ati auzit ce ati spus până acum? Tocmai m-ai facut nebun, va așteptați să vă spun asa ceva?! Stiam ca asa veti reacționa!"
"Si atunci de ce ai facut-o daca stiai?"
"Pentru că il iubesc, de cate ori trebuie sa o spun?" intreaba șatenul exasperat si plictisit de această conversație.
"Jungkook..." spune femeia cand isi aminti de discuția pe care o avusesecu angajatul. "Tu si Taehyung... veti avea, un copil?" intreaba temătoare de raspuns.
"Încă nu, dar mai este timp." spune Jungkook ridicandu-se.
"Jeon Jeongguk, atata timp cat locuiești în casă mea trăiești după regulile mele! Nu mai ai voie sa il vezi pe băiatul soților Kim si vei înceta orice relație ai avea cu el!" spune tatăl său privindu-l serios.
"Buna glumă!" spune băiatul vrând să plece.
"Jungkook, noi nu glumim!" spune mama sa.
"Sunt major, nu imi poti ghida viata!" spune răstit băiatul alegandu-se cu o palma peste obraz.
"Nu ridică tonul la mine, copile!" spune bărbatul.
Jungkook isi mai privi o singura data părinții si urca pe scări până în camera sa. Își indesa repede cărțile într-un rucsac, punând si niste haine. Închise repede rucsacul si coborî scările cu el pe umăr.
"Unde pleci?!" intreaba mama sa privindu-l în timp ce se încalță rapid.
"Undeva unde pot fi fericit!" spune repede șatenul si părăsi locuinta, urcând pe motocicleta sa si gonind pe străzile acum pusti.
Nici el nu stie cand a ajuns in fata blocului în care locuia blondul sau cand ajunse în dreptul ușii. Bati de câteva ori, așteptând ca băiatul sa deschidă.
"Jungkook, ce faci aici?" intreaba confuz cand il văzu pe băiat stând în fața ușii si privind pierdut.
"Tae- te rog, a-ajuta-ma! spune băiatul scăpănd un suspin.
■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■
[n/a] : pot sa spun doar ca sunt foarte obosită si ma voi duce sa ma culc. noapte bună :))
CITEȘTI
𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠
Fanfic𝐥𝐨𝐯𝐞 𝐲𝐨𝐮 | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ Câte se pot întâmpla când trimiți un mesaj persoanei greșite! □■□■□■□■□■□■□■□■□■□ ❝ "Promite-mi că nu mă vei părăsi vreodată..." "Îți promit, îngeraș!" vocea blândă a celui șaten reuși să îl mai liniștească pe blondul ce se...
