𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》44《

Jungkook si Taehyung mergeau împreună spre casă. Blondul era tacut. Prea tacut daca reflectăm puțin asupra comportamentului sau din săptămânile anterioare.

Desigur ca si Jungkook observa aceasta schimbare a iubitului sau si nu ii plăcea deloc. Micuțul lui nu merita sa sufere, nici macar puțin! Era prea bun pentru lumea în care trăiau, de asta era sigur!

Ii prinse discret mana in a sa, facandu-l pe Taehyung sa îl privească cu un mic zâmbet, ce dispăru după doar câteva secunde. Jungkook nu comenta nimic despre starea băiatului, în schimb incerca sa mai destindă admosfera tensionată dintre ei cu niste intrebari banale.

"Deci, cum ti-a fost ziua?" îl întrebă cel mic zâmbind. Desigur, nu era un zâmbet 100% real, oboseala si îngrijorarea spunandu-si si ele cuvântul, dar nu putea sa nu zâmbească atunci când cea mai adorabilă si iubitoare persoana pe care o întâlnise vreodata era lângă el, tinandu-l dd mana.

"A fost bine, cred..." îi răspunde blondul cam nesigur. Încă se simțea rău și îi era teamă, chiar dacă Jungkook îl asigurase ca nu îl va părăsi, ci doar vor vorbi despre ce s-a întâmplat. Se invinuia si începea să se urască pentru ca îl făcuse pe Jungkook sa sufere, sa plângă.

"Iubire, dacă s-a întâmplat ceva sti ca imi poti spune. Voi fi mereu aici sa te ascult." îl asigură șatenul, mangaindu-i palma cu degetul mare.

"Eu_ uh, iar mi-a scris..." spune cu jumătate de gură, evitând privirea iubitului sau.

"Nara? Ea ti-a scris?" vocea satenului suna mai impunătoare, având o încruntătură slabă pe frunte.

Ce mai voia de la Taehyung al lui? De ce naiba continua sa ii trimita mesaje? Va trebui să aibă o conversație serioasă cu acea roșcată ce a încercat să se bage intre el si iubitul sau!

Taehyung doar apropia usor din cap, obținând un oftat de la cel mai mic. Jungkook se opri din mers, determinandu-l astfel și de blond sa faca lafel.

"Orice ti-ar spune, nu o crede! Sunt doar al tau, bine? Nu baga in seama toate obsedatele! Ma voi ocupa personal de ea!" spune băiatul hotărât, ridicandu-i gentil privirea celui mai mare, urmând să își lipească usor buzele de cele moi si rozali ale iubitului sau.

***

Cei doi erau în apartamentul blondului, uitandu-se la un film pe canapea. Taehyung se află în poala lui Jungkook, cel mic jucandu-se cu părul moale al iubitului sau.

"Esti sigur ca nu esti un înger?" intreaba șatenul, afundandu-si capul în părul blondului, inspirandu-i mirosul dulce pe care îl iubea.

La auzul întrebării lui Jungkook, Taehyung roși slab și scapa un chicoti. Jungkook era prea drăguț cu el! Continuă să creadă că nu îl merita, dar fie vorba intre noi cei doi erau făcuți unul pentru celălalt.

"Taehyungie, crezi ca putem vorbi despre ce s-a întâmplat?" întreba destul de brusc șatenul, dandu-si la scurt timp seama ca poate Taehyung nu se simțea bine vorbind despre evenimentele din seara precedentă sau poate nu era pregătit să înceapă acea discuție acum. "E ok dacă nu vrei! Putem astepta cat e nevoie, bine?"

Taehyung se întoarse spre el, continuând să stea în poala sa dar acum privindu-l. Da, inca era speriat de gândul că ar putea fi parasit dar stia ca trebuiau să clarifice lucrurile.

"N-nu, e ok..." confirma cel mare cam neîncrezător, lucru pe care Jungkook îl sesiza.

"Îngeraș, putem vorbi di alta data daca vrei. Nu te forta, te rog!"

"Nu, e ok... Putem v-vorbi acum..."

Jungkook ofta si zâmbi slab mai apoi, punandu-si palma caldă pe obrazul blondului urmând să plaseze un sărută scurt pe buzele acestuia.