𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》45《

"Buna dimineața, rază de soare!" vocea răgușită a satenului răsuna în urechile lui Taehyung, ce abia se trezise.

Nu putea minți, iubea sa audă acea voce răgușită cand se trezea si sa simtă căldura emanata de iubitul sau. I-ar plăcea să se trezească astfel în fiecare dimineață, iar spre fericirea lui de ceva timp Jungkook obisnuia sa doarmă la el.

"Buna dimineața!" îi răspunde Taehyung zâmbind, scapandu-i un chicot slab cand buzele moi ale satenului se lipira tandru de fruntea sa.

Cei doi au continuat să stea îmbrățișati si sa isi spuna nimicuri dulci, până cat alarma telefonului lui Taehyung îi trezi din visare, aducandu-i cu picioarele pe pământ, cel puțin pe blond.

"Ti-ai pus alarma, huh? Pentru ce?" intreaba șatenul apropiindu-l mai mult pe cel mare de pieptul sau.

"Jungkook! Dă-mi drumul! Trebuie sa ajungem la facultate!" protesta Taehyung. Nu că nu ar prefera sa ramana acasa si sa piardă timpul în brațele iubitului sau, dar în acea zi avea în examen important pe care nu doare sa îl rateze. Dar se pare că Jungkook continua sa se împotrivească cererilor sale.

"Jungkookie~" se plânse blondul folosind o vocea mai subtire, facandu-l pe saten sa cedeze in fata dragalaseniei sale.

"Aw! Esti absolut adorabil! Te las sa pleci, dar..." spune el hotarat, oprindu-se si purtandu-se de parca s-a gândi ce să ceară la schimb. "Vreau ceva la schimb." spune zâmbind victorios, stiind ca Taehyung va accepta.

Blondul doar ofta, urmând să aprobe usor așteptând cererea iubitului sau. Oare ce îi trecea satenului prin cap de data asta?

"Vreau doar un pupic, iubire." spune el chicotind cand blondul îi atacă fata cu pupici moi, gadilandu-l.

"Jungkook, stii ca te iubesc dar chiar trebuie sa ajung devreme la facultate." spune cel mare cand se opri din ai sărută fata satenului.

"Atunci hai sa ne grăbim!" veni si raspunsul iubitului sau, plasând un sarut moale pe obrazul lui Taehyung înainte să se ridice împreună din pat si sa se îndrepte spre bucătărie pentru a lua micul de jun.

"Suntem okay, da?" intreaba șatenul ezitand puțin. Încă își făcea griji. Dacă Taehyung inca nu se simțea destul de bine pentru a vorbi? Desigur, el nu era supărat. Pentru ca ar putea fi? Era doar îngrijorat pentru starea iubitului sau.

Taehyung doar aproba printr-un semn cu capul, având gura plină cu mâncare, obrajii fiindu-i puțin umflați, dandu-i lui Jungkook cea mai adorabilă imagine pe care ar fi putut să o vadă în acea dimineata.

Câteva minute mai târziu prin casa zburau haine si fise în toate direcțiile.
Jungkook doar stătea pe canapea privind amuzat la băiatul mai mare ce alerga de colo colo încercând să își găsească mapa de care avea nevoie.

"Am gasit-o!" exclama el fericit, ridicând mapa si fluturand-o în aer.

Se grăbi să își strângă lucrurile si sa se îmbrace, în timp ce Jungkook îl aștepta cuminte pe canapea, scăpănd cate un chicoti din cand in cand atunci când vocea groasă a iubitului sau se auzea murmurand tot felul de propozitii indescifrabile.

Câteva minute mai târziu cei doi erau gata de plecare, dar Taehyung era puțin abătut, starea sa putând fi sesizată de cel saten. Chiar înainte de a părăsi locuinta Jungkook îl trase într-o îmbrățișare strânsă, încercând să elimine cat mai mult din tensiunea dintre ei.

"Totul e bine?" intreaba el cand simti cum corpul celui mai mare tremura usor în îmbrățișare.

Taehyung doar aproba scurt, afundandu-si capul în pieptul iubitului sau, încercând să simtă mai mult din căldura pe care o emana.