𝐥𝐨𝐯𝐞 𝐲𝐨𝐮 | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ
Câte se pot întâmpla când trimiți un mesaj persoanei greșite!
□■□■□■□■□■□■□■□■□■□
❝ "Promite-mi că nu mă vei părăsi vreodată..."
"Îți promit, îngeraș!" vocea blândă a celui șaten reuși să îl mai liniștească pe blondul ce se...
Băiatul ieși din sala de clasă cu capul plecat și se îndreptă spre ieșirea facultății. Trebuia să evite pe toată lumea și să ajungă cât mai repede acasă.
Ieși din curtea facultății și își făcu loc printre oamenii de pe stradă, încercând să nu se izbească de cineva.
Se opri brusc în loc, având ochii larg deschiși.
Sunt atât de idiot!
Își scoase rapid telefonul din buzunar și privi ceasul electronic. 16:13. Uitase că Jungkook termina cursurile la aceiași oră ca el. Uitase că stabiliseră să se întâlnească la ieșire și să meargă împreună spre casă.
Deblocă rapid telefonul văzând mesajele lui Jungkook, înjurându-se în gând pentru că era atât de uituc. Tastă rapid un raspuns, spunând că va ajunge în câteva minute, închise telefonul și o luă la fugă spre facultate.
Jungkook zâmbi când îl văzu pe blond alergând spre el și îi făcu cu mâna, pentru ca băiatului să îi fie mai ușor să îl identifice în mulțimea de studenți aflați la ieșirea facultății.
"Taehyung, ești bine?" întreabă șatenul când cel mare ajunse lângă el respirând sacadat.
După alte câteva secunde în care blondul s-a chinuit să își regleze respirația, a reușit să spună că peste bine, privindu-l în ochi pe iubitului sau.
Cei doi și-au împleticit degetele, mergând în liniște spre apartamentul celui blond. Liniște. Prea liniște.
Jungkook își luă privirea de la drum și privi la băiatul de lângă el ce își ținea capul plecat în jos, înaintând tăcut. Se încruntă confuz și se opri în loc, făcându-l astfel și pe cel mai mare să procedeze lafel.
"Taehyung, s-a întâmplat ceva?" întreabă șatenul îngrijorat când auzi un mic suspin venind din partea blondului.
Taehyung doar negă tăcut din cap, refuzând să îl privească pe cel mic.
Tot drumul se gandise la posibilele urmări ale unei discuții cu Jungkook despre conversația sa cu acea fata. Dacă atunci când îl va întreba, șatenul va recunoaște că doar s-a jucat cu el, fiind intr-o relatie cu acea fata? Dacă fata mințea, dar Jungkook se va supăra pentru neîncrederea sa, părăsindu-l? Dacă și iar dacă. Atât de multe posibilități, toate aceste gânduri făcându-l pe blondin să suspine, cateva lacrimi alunecându-i fără voia sa pe obraji.
"Taehyung, nu ești bine. Te rog vorbește cu mine!" cuvintele spuse de șaten trecură pe lângă urechile lui Taehyung, el nefiind capabil să le asculte și să le înțeleagă în acel moment.
Jungkook îl trase într-un loc retras, o parcare dintre blocuri, fiind îngrijorat de starea celui mare.
De ce se purta așa? Ce pățise? Făcuse el ceva greșit? Îl rănise cu ceva? Multe alte întrebări îi traversau mintea băiatului, făcându-l să se agite și să se îngrijoreze. Inima îi bătea tare, iar respirația îi era accelerată doar la gandul că blondul l-ar putea părăsi. La gândul că îl va pierde.
"În-îngeras..." începu Jungkook ridicându-i gentil capul pentru al privi, oprindu-se din vorbit când văzu lacrimile ce curgeau pe obrajii îmbujorați ai iubitului său. Inima i se opri pentru cateva secunde, o durere surdă apărându-i în capul pieptului. Înghiți în sec și își continuă, cu greu, propoziția.
"Ce ai pățit? Am făcut ceva greșit?" vocea tremurândă a celui mic îl facu pe Taehyung să suspine și să își șteargă lacrimile, oferindu-i un zâmbet, încercând să mascheze toată durerea pe care o simțea în acel moment.
"Sunt bine. Mă gândeam la noi, la părinții noștri... Îmi e frica de ce va urma... Îmi—îmi e frică să te pierd..." Taehyung suspină iar lăsându-și privirea în jos, neavând curajul de al privi pe șaten în ochi.
Jungkook zâmbi trist și îl trase într-o îmbrățișare strânsă, mângâindu-i spatele cu o mână, iar cu cealaltă îl ținea aproape de el.
"Nu se va întâmpla nimic rău cu noi! Vom fi bine, împreună..." spune și lăsă un sărut moale pe obrazul blondului zâmbind când văzu roșeața provocată de acțiunile sale. "Mi se pare atât de drăguț că după atâta timp încă te rușinezi și devi timid. Te iubesc, până dincolo de cer și înapoi!"
Mici lacrimi amenințau să cad iar din ochii ciocolatii ai blondinului. Iubea să se simtă iubit. Iubea să poată transmite iubire. Iubea să stea în brațele lui Jungkook. Iubea orice era legat de Jungkook.
"Și eu te iubesc! Te iubesc mai mult decât am iubit pe oricine altcineva vreodată!" răspunde Taehyung lăsând câteva suspine să îi scape.
"Hai să mergem acasă. Să nu uiți vreodată că te iubesc!" spune Jungkook ștergând lacrimile ce se rostogoleau pe obrajii iubitului său.
Taehyung doar îl aprobă, apucându-i mâna zâmbind. Chiar dacă acea fata ar fi fost cu adevarat iubita lui Jungkook, acum nu îi pasă. Voia doar să petreacă mai mult timp cu șatenul.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
[n/a] : cum va mai e viata?
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
