Scoala de corecție(vkook)

Capitolul 1

-Datimi dracului drumu ca nu am nicio vina!!!,țip cât ma țin plămânii dar degeaba polițiștii acestea infecții nici măcar nu ma asculta ignorianduma.

Am țipat și mai tare in tip ce încercam sa deschid usa asta nenorocita.

-Poți sa stai liniștit ca oricum no sa ieși de acolo, spune polițistul fără sa se uite la mine.

-O sa ma liniștesc când o sa îmi dați drumul, tip frustrat.

Acesta doar ma ignora scriind in foile ce le avea in fata.

-De ce dracului nu ma ascultați?, de ce nu ma intalegeti ca eu nu am nici o vina!!?, tip.

Polițistul de lângă deja inervat de tipaturile mele sa apropiat cu bastonul cu gândul sa lovească usa asta de bariere sa ma liniștească dar o voce la oprit.

-Opreste-te!

Se întoarce analizând persona ce la oprit îndepărtându-se încet. Mi-am întors privirea spre usa constatand ca era prietenul meu ce mai bun un zâmbet înflorind pe fata mea.

-Jiminnnn, spun fericit

Jimin doar ma privește zâmbind dar nu era un zâmbet sincer era un zâmbet de fericire dar și de tristețe. L-am privit încruntat.

El se întoarce spre polițist in mâna având o foaie ce la pus pe masa lui.

-Aici aveți foaia unde ii permiteți sa fie liber+cauțiunea plătită.

Polițistul analizează foaia și ii face semn ajutorului sau sa deschidă usa. Când am văzut ca insfarsit sunt liber i-am sărit in brațele lui Jimin zicând de 100 de ori multumesc. Zâmbește dar ma inteparteaza. Mam încruntat.

-Jungkook chiar dacă team scos din închisoare, spune in timp ce inspira, nu te-am putut scoate și de scoala de corecție, spune in timp ce ma privește trist.

Când am auzit am înlemnit. Poftim?scoala de corecție? Cum e posibil doar nu am făcut nimik?

- P-p-poftim!?

-Jungkook când am semnat foaia pentru fi liber nu am observat ce scria și pe ultimile rânduri, spune cu părere de rău.

L-am privit încruntat.

-Dar le-ai zis ca eu nu am făcut nimik!?

-Le-am zis dar nu m-au ascultat, îmi pare rău.

Am simnti cum îmi apar crizele de nervozitate și din instinct i-am dat un pumn in obraz, Jimin căzând jos ținându-se de obraz și ma privea șocat. Am vrut sa s-ar pe el dar doi polițiști m-au imobilizat. Am țipat.

-Lăsați-mă dracu!!!, datimi drumu!! Jimin jur ca o sa te omor!!!, dau din mâini și picioare încercând sa ma eliberez. Polițiștii sătui deja m-au aruncat ca pe un gunoi in celula. Mam ridicat rapid apucând barierele in pumni prividul pe Jimin cum este ajutat de un nenorocit de polițist sa se ridice.

Acesta se uita cu tristețe șoptind un imi pare rău și se intrepta spre usa.

-Jimin dacă ieși pe usa acea îți jur ca o sa mi-o plătești cad o sa ies din scoala acea nenorocita mai auzit!!!!!?

El se întoarce spre mine privindu-mă trist șoptind iar un îmi pare rău și ieși.

Mam dat in spate și fără sa îmi dau seama ce fac am lovit atât de tare peretele de lângă usa încât vedeam ca sângele țâșnea din mâna mea din cauza loviturii puternice.

Mam trântit pe podeaua murdara injurandul pe Jimin. Numi vine sa cred ca mi-a făcut așa ceva.

-Hei tu, spune o voce dar l-am ignorat, uitate la mine când vorbesc cu tine, aceeași voce inervanta ma făcut sa ridic capul deja satul.

-Ce vrei!?, spun cu dinții încleștați.

Se uita la mine cu ura și zice.

- Maine dimineața vei fi transportat spre scoala de corecție din Seul, spune un rânjet apărândui.

Mam uitat cu ura la el și mi-am lăsat capul jos.
O sa ii șterg rânjetul de pe fata lui de nenorocit promit.