Spre Nicaieri

5

YUKINE POV
______________

- E in regula, acum puteti pleca, ai grija cu mana !

  Vocea doctorului ma face sa realizez ca inca il tin de mana pe barbatul blond de langa mine, dar nu ii dau drumul
Iesim din salon si incidentul de mai devreme ma face sa am un sentiment ciudat, acum el ma crede slab, imatur.

- Yukine, ce vrei sa faci dupa ce termini liceul ?

Incearca sa imi atraga atentia, probabil crede ca se va repeta incidentul de mai devreme

- Nu stiu, nu cred ca m-am gandit pana acum.

- Nu e nimic ce iti place sa faci?

Nu ii pot spune ca imi place sa desenez, o sa par si mai imatur asa ca aleg sa tac  brusc relizez ca inca il tin de mana, dar nu ii dau drumul. Imi deschide usa masinii din fata dupa care ocoleste masina pentru a urca pe lacul de la volan, porneste masina in timp ce se lasa linistea intre noi, privirea imi cade pe bratul meu , acum pus in ghips , oare o sa ma descurc ? Tata ce o sa zica ?
Probabil o sa ma ia la intrebari si simt ca nu o sa iasa bine, ceasul e putin  peste doua trebuie si sa pregatesc masa
Un sunet familiar ma trezeste la realitate, stomacul meu se opune situatiei si continua sa riposteze cerand hrana care ii lipseste de cateva zile
Privirea imi fuge instinctiv spre el, acum m-am facut de rusine si mai mult.

- Stiu ca iti e foame dar nu putem sa oprim nicaieri ca sa mananci ceva , mancarea din oras nu e buna, e plina de coloranti, o sa mananci cand ajungem acasa, o sa iti pregatesc orice mancare vrei . Sper ca glumeste , nu intru in casa aia

- Multumesc, dar nu e nevoie!

- Doctorul a spus ca aproape esti anemic, asa ca o sa mergem la mine ca sa ma asigur ca mananci.

- Nu se poate , trebuie sa ajung acasa sa pregatesc masa de pranz.

- Nu e o problema, am comandat mancare pentru tatal tau, probabil i-a ajuns deja acasa.

- Dar...adresa ?

-  Am luat-o din actele tale, le-am cerut directorului pentru ca stiam ca medicul o sa aiba nevoie de ele asa ca  am memorat adresa stiind ca vrei sa mergi acasa ca sa pregatesti masa .

E bun, dar a cheltuit destul, si i-am facut destule probleme, sunt sigur ca el a platit medicul, in afara de asta a si comandat mancare tatalui meu, a trebuit sa plece de la ore ca sa mearga cu mine si mai era ceva ...Oh!... vaza, si vaza.Nu puteam sa ii cauzez alte probleme, probabil sotia lui, sau orice memebru al familie sale nu o sa fie prea incantat cu ideea ca a adus un copil necunocut in casa, o sa plec cu siguranta de acolo. Acum linistea persista si incerc  sa gasesc ceva de facut, probabil planul evadarii .

Ma trezesc holbandu-ma la el, parul lui plond este ravasit, mare parte de parul din fata ii acopera sprancenele lasand la vedere ochii de o culoare ciudata, dar frumoasa. Ochii imi cad pe buzele lui unde vad un ranjet ciudat

  Si-a dat seama ca il prives, cat ai clipii, imi intorc privirea si ma prefac ca sunt atent la casele din jur.

- Racii ar fi invidiosi pe culoare  obrajilor tai.

Ce pot sa spun ? Aleg sa ma prefac ca nu l-am auzit .

***
SAKU POV
___________

        Opresc masina in fata portilor mari de fier si ma uit spre locul din de langa mine, cobor si ma grabesc sa ii deschid usa micutului, iese din masina si ma priveste intr-un mod ciudat

- Multumesc pentru tot ce ai facut si imi cer scuze ca te-am facut sa treci prin atatea lucruri, iarta-ma!

Sunt uimit , el asa gandeste ?