Spre Nicaieri

13

Buzele imi sunt uscate, rănile cauzate de sfoara groasă care imi leagă încheieturile încep să mă usture . Nu imi amintesc nimic dupa ce bucată albă de material mi-a fost din nou presată în jurul buzele si al nasului facandu-ma sa imi pierd conștiința pentru a doua oară

Am pierdut cursul timpului, nu stiu de cate ore sau zile ma aflu in camera asta rece care ma face sa tremur .

Buzele ma ustura, gâtul imi e uscat...imi dau seama ca sunt zgârâiat pe gat si pe brate, probabil asta era răzbunarea pentru cuvintele mele lipsite de orice bun simt ...

Materialul negru inca imi acoperă ochii privindu-i de întunericul camerei

Încep să tremur fără să îmi dau seama in timp ce lacrimile mari isi croiesc drum pe fata mea rece, vreau putina apa....putina apa....

In liniștea copleșitoare a camerei, se fac auziți pași lenți ce vin spre mine, bătăile alerte ale inimii imi dau senzatie de sufocare, pașii necunoscuți se opresc, de ce nu ma lasa sa plec?...

- Nu esti prea mare ca sa plângi?

Același ton enervant sparge liniștea acestei camere, de data asta rostește cuvinte apăsat încât ma face sa înghit în sec, acum imi e frica de el, asa de frica...

- Vreau putina apa...

Vocea mea, în comparație cu a lui, suna atât de jos încât ma indoiesc ca a auzit cerința mea disperată

- Apa?

- Da, te rog...

- tot ce iti pot oferi e alcool ...

- Nu...Vreau doar putina apa...te r-rog...

Ultimul cuvant nu a putut fii rostit corespunzător deoarece o tuse agresivă pune stăpânire pe mine, gâtul care imi e uscat, acum ma ustura, datorită efortului depus în urma accesului de tuse, buzele ma ustura îngrozitor, câteva lacrimi imi inundă ochii probabil roșii și umflați...

- Nu ai consumat niciodată alcool ? Nu ai învatat nimic de la Ritsu? El il frecventează de la 13 ani...

In tonul lui se poate citii mândria...

Nu stiam ca Ritsu obisnuieste sa consume alcool, deși trebuia sa imi dau seama deoarece cand l-am vazut atunci, deși sticla de alcool era jumătate goală el inca conștientiza ce se intampla in jurul lui

Amintirea asta imi ghidează gândurile spre Saku, imi e dor de el, poate nu o sa mai pot sa il vad niciodată si gândul asta mă inspaimanta determinandu-ma lacrimile sa curgă șuvoi peste fata mea, imi e frig...

- De ce ii urăște atât de mult pe Saku si Ritsu ?

-  Eu cred ca e un sentiment reciproc, tu ce crezi ca e ?

- lipsa de maturitate ...

- Gândești matur .

- Nu, gandesc corect, nu matur !

- M-ai băgat în ceață... are un strop de uimire si curiozitate in ton.

- Nu exista noțiunea de a gândi matur, pentru ca nu te maturizeze cu trecere anilor, în schimb, există noțiunea de a gândi corect, ceea ce voi nu faceti ...

Imi las capul într-o parte in speranta ca lacrimile care mi-au încălzit fata nu se lasă observate ... Cand ma gandesc la Saku lacrimile imi cad în voie pe chip...Sper ca o sa ma ierte

- Dar tu de ce te-ai atasat atât de mult de ei ? Stii ca lui Saku ii plac băieții?

  Rostește cuvintele amuzat si tot odata in bătaie de joc...