Spre Nicaieri

15

SAKU POV :

     Privesc o doua oara  spre telefonul negru din mana mea incercand sa gasesc adresa corecta, dupa coordonatele trimise resedinta lui Kuraidesu nu este prea departe, pot ajunge in 30 de minute

Ceasul inca ora 14:00, soarele primaverii dezmierda bland iarba proaspata presarata cu petale roze de cires.

  Putinele flori ramase in copacii plapanzi sunt alintate dragăstos de briza usoara a vantului acompaniata de razele grijulii ale soarelului de primavara.

  Clipesc des cu speranta ca imaginea lui Yukine intins pe patul de spital o sa imi dispara de pe retina...dar e in zadar...

Acei ochii albastri atat de inocenti ma fac sa innebunesc de fiecare data, culoarea din obrajii lui s-a stins, acun chipul lui aratand ca un portelan, trupul lui pare lipsit de viata...

Toata vina imi revine mie, eu am toata vina suferintei acelor ochii albastri ... 

  Trag brusc de volan cand realizez ca am ajuns si cobor incet din masina intoducandu-mi telefonul in buzunarul interior al sacoului visiniu.

Doua usi mari de culoare neagra imi dau de inteles ca am ajuns la destinatie, inping fara retinere una dintre usi inaintand pe holul lung si rece pana in capatul acestuia unde se afla o usa de aceiasi culoare, privirea imi cade pe semnul agatat de clanta scris cu litere mari si inclinate " nu deranjati" .

Un zambet iritat imi apare pe fata in timp ce ating clanta rotunda a usii impingand usor de aceasta 

In fata mea se infatiseaza un birou medium pe care sunt asezate mai multe hartii pe langa care un calculator, mai multe pixuri aruncate haotic pe biroul maroniu si numeroasele documente imprastiate pe acesta imi dau de inteles ca " gazda mea " este ocupata 

  Imi intorc capul pentru a ii intalnii privirea, doar ca singurul lucru pe care il vad este scaunul de birou cu roti mici asezat cu spatele la birou, o claie de par blond se revarsa peste spatarul scaunului, imi strang pumni in speranta ca o sa ma linistesc .

- Silentios ca intodeauna, cladirea este pazita din toate partile si totusi esti aici...

- Tsk...

- Dar cum de te-ai decis sa ma vizitezi ?

    Ma apropii mai mult de birou si ma asez pe unul dintre fotaliile albe din fata acestuia

- Ti-am spus sa nu te apropii de el...

- Si nu m-am apropiat, rosteste acesta in timp ce se roteste cu scaunul pentru a ajunge cu fata spre mine, prinde bricheta argintie in mana stanga si o roteste detasat printre degetele lungi 

- Cat de ipocrit ma crezi ? Ai trimis acea filmare, stiai ca o sa vin aici, te asteptai la asta !

- Stiam, chiar te asteptam, bei un ceai ?

- iti bati joc de mine !

- Nu chiar...

  Zambeste sarcastic in timp ce soarbe zgomotos din cafea aburinda de pe birou, ma scoate din minti in cel mai adevarat mod...

- Kuraidesu...

- hm ?

- Pentru ce ai facut asta ? Cum ai putut lovii un copil ?

- Nu mi-a pasat, simplu ...

I-am promis lui Ritsu ca nu fac nimic nebunesc , dar in momentul asta nu mai sunt capabil sa gandesc si il prind de camasa alba izbandu-l cu capul de unul dintre peretii camerei intunecate.