Spre Nicaieri

29

YUKINE POV

Agitatia urbana a orasului imi da o stare de discomfort continuu, imi arunc privirea asupra persoanelor neconoscute care trec pe laga mine aruncandu-mi priviri confuze sau induiosate, faptul ca soara lui Raiden se tine de mine imi provoaca acelasi disconfort, adevarul e ca ma sperie ideea ca o fata este atat de aproape de mine, de abia vorbeam cu cateva persoane, de ce o mai am si pe ea pe cap? Ai zice ca o fata de trisprezece ani trebuie sa fie putin mai linistita, dar la ea nu se punea problema, alerga pe unde prindea, se holba la oricine si comenta despre fiecare cuplu pe care il vedea.

- Chiar nu iti place deloc de mine? Ma intreaba bruneta desnadajduita in timp ce se prinde de bratul meu.

Imi dau subtil ochii peste cap afisand un zambet fortat, vreau acasa...

- Iris, nu stiu orasul, cumpara inghetata mai repede ca sa ne putem intoarce in parc.

Bruneta pufneste iritata, dar ma asculta si imi arata cu degetul o dubita roz cu unicorni si curcubee, melodia clasica a masinii de inghetata imi atrage atentia dar ma agita in acelasi timp, nu mai vazusem asa ceva, si sper ca nu o sa mai vad, ce caut eu aici?

Iris ii da indicatii clare cu referire la distinsele arome de inghetata pe care si le doreste in acel cornet uriasi, cata inghetata putea manca o fata?

Ma trezesc cu ea in fata mea, fata zambeste excesiv tinand in mana cornetul incarcat cu diferite arome colorate si glazurate.

- Yuki, nu iti iei inghetata? Mi se adreseaza intrebator sora lui Raiden .

- Nu, nu consum dulciuri, si nu imi mai spune cum mi-ai zis, te rog ! haide sa mergem, Iris !

Iris se uita in jur dezorietntata, probabil nu intelege de ce tin cu atata ardoarea sa plec inapoi in parc.

- Oh! Mi-am amintit, trebuie sa ma uit dupa ceva, imi poti tine inghetata pana ma intorc de rog? Imi zice fata agitata aproape aruncandu-mi cornetul de inghetata in cap.

- Iris...soptesc in urma ei inainte ca ea dispara pa usa cu senzori a unui magazin. Odata ce raman singur, imi arunc privirea usor speriat pe fiecare obiect sau persoana din apropiere, aglumeratia ma sperie, si eu sunt in zona aglumerata a orasului singur...
Expir zgomotos lasandu-mi capul usor pe spate muscandu-mi agitat buza de jos, raman cu privirea atinita spre cerul senin, maine e ultima mea zi de vacanta, gandul ma speria si ma bucura de o potriva, din cauza accidentului, am luat vacanta cu mult inaintea celorlati elevi, m-am obisnuit acasa, si problema era ca aveam cam acelasi program de somn cu a lui Saku, asta insemnanand ca nu sunt prea matinal, dar o sa ma obisnuiesc si cu trezitul dimineata, nu am ce face.

Cat sta o fata intr-un magazin?  Cam asta e singurul meu gand in ultimele 15 minute in care Iris nu a mai iesit.

Cateva susoteli putin mai in spatele meu imi atrag atentia...

- Nu e asa ca e el ? Graieste un glas necunoscut.

- Sigur e el, imi amintesc perfect parul lui, e imiposibil sa nu fie el.

Aleg sa nu acord importanta vocilor, pana la urma nu am de unde stii ca vorbesc despre mine, asa ca imi atintesc din nou privirea spre usa de sticla a magazinului pe care Iris inca nu isi facuse aparitia.

- Salut, cum iti mai merge? Ma trezesc intrebat de un baiat mai inalt decat mine si cu un zambet straniu pe buze, acesta intinse mana spre mine asteptand sa ii raspund la salut, ii strang usor mana mutandu-mi privirea spre celalalt baiat care aparuse de curand langa el.

- Um...dau eu sa spun dupa ce ii strang mana si celui de al doile baiat.

- Am auzit ca ai suferit un accident, cum s-a intamplat? Ma intreaba primul baiat continuand sa zambeasca straniu.