Spre Nicaieri

37

RITSU POV
___________

                   

            ploaopele mi se ridica incet de pe ochii obositi lasandu-ma sa privesc confuz tavanul crem din dormitorul meu, razele palide ale soarelui se propagau printre matrialul draperiei creeand  un joc obosit de lumini pale. Ce s-a intamplat aseara? Dupa intalnirea neprevazuta cu nenorocitul de Kuraidesu nu imi mai amintesc nimic, deci am doua variante ce pot explica situatia : 1- Am baut cu Raiden si nu imi amintesc pentru ca m-am imbatat, si 2- Poate m-a lovit Kuraidesu si am lesinat, desi sper sa fie prima varianta.

Sunt scos din contemplatie de Raiden care intra pe usa dormitorului cu parul umed imbracat in tricou si pantoloni scurti, zambeste cand da cu ochii si se apropie de mine lasandu-si palma pe fruntea mea.

-Esti bine, iubitule ?

Ma intreaba ingrijorarea reiedindu-i  clar din voce.

- Acum ca te-am vazut, da !

Ii raspund sincer, era adevarat, el imi facea orice zi mai buna, il vad cum zambeste calduros si se apleaca sa imi sarute fruntea, am mai spus ca il iubesc ?

- Tu nu ai cursuri azi? Intreb eu imediat ce imi dau seama ca astazi e vineri.

- Ba da, dar am ramas sa vad cum te simti, nu merg astazi.

- Esti nebun, imbraca-te sa te duc la cursuri, ma simt bine. 

- Ar fi o idee, dar e deja in jur de 12:00...

Imi ridic privirea pentru a ii admira frumosii ochii verzi ce imi scoateau la iveala cele mai aprigi dorinte ascunse ale corpului, parul lui, ochii lui, pielea lui atat de fina la atingere, toate ma innebuneau facandu-ma sa plutesc in agonie,atingerea lui era placuta, imi trezeau furnicaturi de jar in tot corpul, iar pielea mi se infiora trepat odata ce privirea lui atat de patrunzatoare ma analiza in detaliu.

- Nu am stari de ameteala, deci nu am baut, ce s-a intamplat aseara ? Il intreb in timp ce imi duc mana pe obrazul lui castigand un zambet dragut din partea acestuia.

- Nu foarte multe, ai lesinat, dar nu e nimic grav, te simti rau ? Intreaba panicat dintr-o data.

- Nu, ma simt chiar foarte bine !

Ii inlatur eu ingrijorarea ridicandu-ma in sezut si sarutandu-i scurt buzele pline si dulci care ma ademneau al naibii de mult, zambeste in sarut, fapt ce ma determina si pe mine sa o fac, dar momentul meu de fericire nu a durat mult, pentru ca Raiden s-a retras sarutandu-mi fruntea inainte sa se ridice din pat.

- Probabil iti e foame, cobori in bucatarie sau iti aduc ceva aici ?

Pufnesc nemultumit, pentru asta s-a retras el din sarut? Serios?

- Nu imi e foame, Yukine e la liceu ? Pun eu intrebarea ca un apropo subtil

- Da, s-a dezlipit greu de patul tau cand a venit ora la care sa plece, spunea ca astazi trebuia sa predea nu stiu ce idee de cantec unui profesor tampit.

Imi raspunde el simplu trecandu-si degetele prin parul inca umed.

- Si Saku ?

- El e la cabintul de psihologie, nu are ore la liceu astazi, el a vrut sa ramana acasa dar am spus ca raman eu, mi-a luat ceva sa il fac sa cedeze, dar s-a lasat induplecat pana la urma.

Saku inca avea impresia ca sunt un copil, nu ma deranja asta in mod evident, doar ca va trebui sa inceteze cu grija asta continua, aseara cred ca a sunat de vreo douazeci de ori si chiar daca nu stiu care a fost cauza lesinului meu, sunt sigur ca el stie si ca o sa imi ia ceva sa il fac sa imi spuna adevarul, cat despre Raiden, imi pare rau ca nu am avut curajul sa ii vorbesc despre Lia, doar ca teama de a fi parasit de el a fost mai puternica si m-a ingenunchiat rapid transformandu-ma intr-un las, ii intelegeam perfect reactia nervoasa de aseara si pot sustine ferm ca nu mai voiam inca o experienta de genul, gandul ca Lia e in Japonia imi da ceva temeri ca ne-am putea intalni accidental, sau mai rau, sa se intalneasca cu Raiden, il stiam de ce e in stare si nu cred ca i-ar pasa prea mult ca e fata, sunt convins ca poate chiar ar lovi-o daca ea ar spune un cuvant despre mine si ea in fata lui, chiar daca ea se intoarce, nu cred ca m-ar mai interesa, speram ca sentimentele mele fata de ea s-au sters odata cu trecerea timpului, doar ca puteam foarte usor sa ma indoiesc, poate o sa ma indragostesc iremediabil a doua ora de frumsetea ei pe care nu o negam si de inocenta ei pura, asta ma facea sa ma dau cu capul de pereti, nu voiam asta, il aveam pe Raiden si imi era mai mult decat destul, cand eram cu el uitam orice grija si teama, era sprijinul meu si tot ce am nevoie, pot sa jur cu mana pe inima ca il iubesc, daca il iubesc, de ce Lia imi tot bantuie gandirea? stiam ca nu o mai iubesc,eram sigura de asta, stiam ca nu o mai iubesc pentru ca de fiecare data cand imi priveam roscatul, nu imi mai aparea chipul ei pe retina, nu imi mai imaginam cum ar fi ca in locul lui sa fie ea, ci de fiecare data cand il priveam imi vedeam fericirea, in ochii lui vedeam iubirea pe care care mi-o poarta, era frumos, el era asa frumos, de la timbrul vocii pana la suvitele ondulate de par, toate pareau desprinse din perfectiune, atingerea lui calda era desprinsa din rai, iar privirea lui ma facea sa simt cum pamantul imi fuge de sub picioare si cum cerul cade peste mine, ma facea sa imi simt inima batand haotic pulsandu-mi sange inflacarat in vene, daca fericirea ar avea un nume, acele ar fi fost Raiden, si nu ma indoiam de asta, cum as putea sa renunt la cineva ca el? Nu as fi putut, nici pentru Lia si nici pentru nimeni !