Spre Nicaieri

20

SAKU POV

Ochii mi se deschid fortat, ma foiesc cateva secunde prin pat incercad sa dau de Yukine, clipesc des de cateva ori incat imaginea sa devina clara si scanez camera din priviri constatand ca Yukine lipseste.

Intru in baie si ma spal pe dinti dupa care intru sub dus, termin rapid dusul si imi trag pe mine o pereche de pantalonii de trening la intamplare si un tricou simplu pe care nu l-am analizat, iau un prosop moale pentru ca sa imi usuc parul si cobor in sufragerie, Yukine nu e aici, asa ca inaintez spre bucatarie sperand ca e acolo

Deschid usa bucatariei si il vad pe Yukine vorbind la telefonul cumparat de Ritsu de ziua lui, pare foarte absolvit de conversatie, ma apropii incet de el si ii inconjor talia cu bratele si imi las capul pe umarul lui oferindu-i un sarut scurt pe obraz.

El isi aseaza mana libera peste mainile mele si isi intoarce capul spre mine zambind, isi lipeste buzele de alea mele formand un sarut cast si dulce, zambesc larg in momentul in care lasa telefonul si se intoarce cu totul spre mine, imi ia prosopul de pe umar si se aseaza pe blatul bucatariei facandu-mi semn sa ma apropii, fac intocmai si zambetul imi reapare pe buze cand incepe sa imi usuce atent parul cu prosopul .

- Vorbeai cu Raiden? Il intreb in timp ce il sarut pe frunte manganindu-i parul.

- Nu, vorbeam cu Ritsu, a vrut sa stie daca este totul bine, nu inteleg ce e cu el, tremura in timp ce vorbea, nu pare el genul sa aibe emotii cand vine vorba de un examen, i-am urat succes dupa care mi-a spus cam in ce consta examenul si parca s-a mai linistit putin .

- Ah, Ritsu face asa la fiecare examen ! Incep sa rad cand imi amintesc de primul lui examen.

- Daca stau sa ma gandesc, voi doi sunteti foarte diferiti, dar si asemantori in multe privinte, spune Yukine trecandu-si mainile prin prosop peste parul meu umed.

- Da, cand eram mai mici eram complet opusul unul celuilalt, el era mereu pus pe glume si neserios, a scos pe putin 6-7 profesori din sarite, dar oricat de mult ai incerca sa il schimbi, nu o sa reusesti, Ritsu nu se lasa influentat nici in bine nici in rau .

- A scos din sarite 6-7 profesori?

- Da, ii teroriza pe fiecare in parte, imi amintesc cum profesorul de matematica m-a chemat la scoala pentru ca desteptul de Ritsu a ascuns scaunul catedrei.

Yukine rade zgomotos.

- Saku, femeia cu care ai venit la orfelinat, pareati ca nu sunteti in relatii foarte bune, iar Ritsu nici macar nu a privit-o...

- Mham, cand am plecat in Canada Ritsu implinise 6 ani, deci nu cred ca si-o aminteste, sau poate o stie din poze, desi nu prea cred.

- Voi ati plecat singuri in Canada?

- Da, eu aveam 10 ani, spun zambind trist cand imi amintesc de asta, pentru ca eram minori nu puteam sa calatorim singuri, am sunat-o pe bunica si a trimis ea pe cineva dupa noi, Ritsu era speriat si abia reuseam sa il linistesc, atunci cand am ajuns in Canada am realizat ca trebuia sa locuim singuri, bunica se ocupa doar de transfere scolare si banii pana cand am implinit 14 ani si am putut sa ajut intr-o biblioteca, castigam destul incat sa ii asigur lui Ritsu strictul necesar, bunicii refuzau sa ne mai dea alti bani inafara de cei pentru facultate, pe care am aflat ulterior ca proveneau de la mama.

Yukine ma priveste uimit pentru mai multe momente.

- Deci l-ai crescut singur pe Ritsu...

- Cam asa, imi era foarte frica sa nu pateasca ceva cat timp statea singur acasa pentru ca eu eram la liceu si la facultate .

- Asa este, tu ai facut facultatea si liceul in acelasi timp, nu ti-a fost greu ?

- Nu chiar, imi era greu doar pentru ca ma gandeam tot timpul la Ritsu si eram distras de la cursuri, incepeam cursurile liceeale la 8:00 si le terminam la 13:00 dupa care plecam spre facultate unde orele incepeau la 14:00 si se terminau la 18:00, eram obosit mort cand ma intorceam, dar tot stateam cu Ritsu pana undeva aproape de ora 21:00 ca sa nu se simta singur.