Spre Nicaieri

intrebari.

Inainte sa incep acest capitol vreau sa va informez ca nimic nu va corespune cu celelalte capitole ce vor urma, chiar daca in acest capitol se vor afla cateva lucruri, cursul capitolelor vor continua ca si pana acum.

Inafara de asta vreau sa va informez ca sunt unii cititorii care au optat pentru a nu isi lasa intrebarile aici ci a imi scrie in privat, nu au vrut sa li se afle indentitatea asa ca nu o voi dezvaluii.

Pe de alta parte, sunt unele intrebari legate de Kuraidesu la care nu o sa raspund, asta pentru ca ar insemna sa va dau spiler si nu vreau asta, deci imi cer scuze in avans.

Sa incepem ! ❤

_________________________________________

AUTOR POV

Raman pironita in fata usii maronii gandindu-ma si razgandindu-ma daca sa intru sai sa o iau la fuga cat mai am timp, ce poate sa iasa rau? Rasuflu incercand sa ma incurajez singura in timp ce apas clanta usii sperand in adancul meu sa nu fie nimeni acasa.

Da...eu si norocul, la fel ca Raiden si matematica, direct proportinoale cu 0 barat.

Imi fac curaj si inaintez pe holul slab luminat de o veioza de pe o masuta pe care se gaseste o frumoasa vaza cu flori  colorate.

Inaintez putin prin semi intunericul holului cand dau cu ochii de o silueta slabuta asezata pe podeaua holului tinandu-si genunchii la piept, imi inbusesc un strigat de uimire cand ochii lui albastrii ma fixara speriosi.

- Yukine, ca cauti pe hol si mai ales pe podeaua rece?

- Il astept pe Ritsu ! Imi raspunde simplu pironindu-si privirea spre usa pe care de abia am intrat, dar tu de ce esti aici ? Ma intreaba fixandu-ma cu privirea.

- Serios? Ai uitat? Ti-am si zis ieri ca astazi o sa vin ca sa va adresez cateva-multe- intrebari ! Ii reprosez imbufnata.

- A, da! Scuze, ce fel de intrebari ? Intreaba facand ochii mari.

- Intrebari la care trebuie sa raspunzi ! Incerc eu sa il tachinez punandu-i capac.

- Ca sa vezi, si eram sigur ca sunt intrebari pe care trebuie sa le mananci ! Imi raspunde usor incruntat.

La ce ma asteptam? Doar e Yukine ! 

- De cand esti tu asa arogant ? Il intrb punandu-mi mainile in sold incercand sa par autoritara .

- Nu te lua de mine ! Imi raspunse brunetul aratandu-ma cu degetul aratator si mijiindu-si treptat ochii, daca nu as stii ca e un dracusor in devenire, as zice ca e la fel de dragut precum un ingeras.

- Altfel ce ? Ii raspund zambind ironic .

- Altfel il pun pe Ritsu sa imi cumpere un catelus si ii spun lui Saku ca tu l-ai pus pe Ritsu sa mi-l cumpere ! Spune acesta privindu-ma atat de atent incat parca pare malefic.

- Oh ! Dar ce te-ai enervat asa? Gata, te las, unde sunt ceilalti ?

- Saku gateste, pentru binele tau personal ar fi bine sa nu refuzi mancarea, iar Raiden citeste in sufragerie.

Imi continui drumul pana ajung in sufrageria spatioasa frumos mabilata in nuante de negru si alb in care il gasesc pe Ritsu rasfoind o carte care pare destul de veche.

Vazand ca nu reusesc sa ii atrag atentia in niciun mod cu putinta ma asez pe fotoliul de langa el tusind fals.

- OH! TE ROG, NU TU ! aproape incepe sa tipe acesta.

- Dar ce e gresit cu mine ? Il intreb la randum-i destul de ofensata, stiam ca aproape toti de aici ma urasc, dar chiar asa?

- Hai sa punem problema altfel,  ce e in regula cu tine ? Vrei sa iti spun eu ce e in regula cu tine ? Nimic, nimic nu e in regula cu tine !