Spre Nicaieri

18

Dupa 2 zile

SAKU POV

   Imi asez gulerul camasii negre si imi privesc inca o data reflexia in oglinda, zambesc multumit dupa care verific ceasul de pe mana stanga, iau cheile de pe pat si parasesc camera lasand o dara consistenta de parfum sa pluteasca asupra ei.

Cobor scarile si ajung in bucatarie unde il gasesc pe Ritsu care studia atant cateva hartii imprastiate pe masa din bucatarie, incerc sa ii atrag atentia de cateva ori si in final reusesc

- Ritsu...

- Ritsu...tu ma auzi?

- Tare si clar, replica acesta dupa ce l-am  strigat de cel putin patru ori .

- Eu nu as zice...

Maine da ultimul examen si are starea asta de ceva timp, desi examenul pentru el e floare la ureche mereu tinde sa se emotioneze, ii linistesc cu privirea la examen, ii aduc la cunostinta sa ma sune dupa ce ajunge la orfelinat dupa care plec din bucatarie Ritsu urandu-mi succes. 

Oftez prelung dupa care urc in masina si apas acceleratia cu gandul sa ajung mai repede, incerc sa ma incurajez singur ca e singura cale prin care il pot avea langa mine, zambetul lui m-a motivat atat incat sa ajung aici, nu conteaza cat de departe ajunge, o sa fiu acolo pentru el in orice situatie, stiu deja ca e mult mai matur decat mine si Ritsu deci nu o sa am probleme dupa ce incepe sa locuiasca cu noi, chiar daca s-ar comporta ca orice adolescent de varsta lui tot nu mi-ar pasa, tot ce vreau sa il simt aproape, sa ii simt bratele salbe in jurul meu, doar gandul ca poate o sa il ranesc si o sa il fac sa planga ma determina sa lovesc violent volanul. Ochii lui albastrii au plans destul, mi se rupe inima cu fiecare lacrima ce curge din albastrul irisilor lui. Si uite asa m-am pierdut printre ganduri fara sa imi dau seama.

..."imi placi mai mult decat dulciurile "...

Un zambet mic se aseaza pe buzele mele de cate ori imi amintesc aceste cuvinte pline de iubire din partea lui .

Iata-ma la 22 de ani, sunt complet dat peste cap de un copil, sunt complet nebun dupa acei ochii care mi-au luminat viata de cand i-am vazut prima data, imi amintesc aproape plangand momentul in care Yukine a venit la mine cu o tava de placinta, mana ii era scrantita si nu putea sa o foloseasca, chipul lui era lipsit de orice expresie, nu puteai vedea nimic in ochii lui, aceasta inexpresivitate s-a transformat in frica imediat cum vaza a fost sparta, mi se contureaza pe retina imaginea lui Yukine plangand acoperindu-si urechile ..." Nu ma lovii.." erau cuvintele restite de el, cum sa il lovesc?

Cum sa te lovesc cand eu sunt la mila oricarui cuvant de al tau? Cum sa te lovesc daca mi se rupe inima in milioane de bucati atunci cand esti departe de mine?

Cand ma uit la Yukine de a cum si Yukine de acum cateva luni, imi vine sa cred ca vorbesc despre persoane complet diferite, Yukine de atunci e speriat de orice miscare, fuge de mine si plange la fiecare sunet puternic. Yukine de acum e zambaret, s-a obisnuit cu mine si ii e greu sa adoarma fara mine, Yukine rade si ma imbratiseaza ceea ce ma bucura precum un copil caruia ii s-au cumparat jucarii noi.

O sa fac orice ca acest ingersi sa se simta rasfatat si iubit pentru ca nu a avut parte de asta pana acum, mai mult a crescut singur, sunt sigur ca de partea cu Rasfatatul o sa se ocupe Ritsu, mereu are tendinta de a ii cumpara dulciuri, Yukine nu prea mananca alimente dulci dar surpinzator, adora acele batoane de ciocolata oferite de Ritsu, nu am putut sa il vad de doua zile, iar gandul imi e doar la el, abia astespt sa termin prostia asta cu actele si sa il iau din locul ala.

***

Cladirea moderna de biroiri se afla la cativa metri de mine, inspir si expir puternic de cateva ori adunandu-mi tot curajul pentru a inainta.
Fac cativa pasi in directa ei si simt cum pulsul mi se maraeste la gandul ca o sa o vad pe femeia asta dupa ce au trecut 12 ani. Imi fac totusi curaj si imping cu putere usa mare de sticla, intru intr-un hol la capatul caruia se afla o alta usa de sticla, holul este plin de ghivece uriase cu flori, automate de cafea si indicatoare.