RAIDEN POV
- Yukine, esti aici ?
Vocea lui Ritsu continua sa sparga linistea apartamentului micut din care sunt sigur ca Yukine lipseste.
- Ritsu, nu e aici, cred ca e cu Saku !
El se opreste din strigat pentru a ma privii fix, isi scoate telefonul din buzunarul bligilor albastri pe care ii purta si apeleaza un numar care ce mai probabil ii apartinea lui Saku sau Yukine.
In timp ce Ritsu purta o conversatie telefonica destul de linistitoare, lovesc fara sa imi dau seama un obiect micut ce seamana perfect cu un nasture transparent asemanator cu nasturii camasilor lui Saku, privesc mai de aproape si observ un alt nasture la o mica distanta de cel vazut anterior, ma incrunt confuz, dar un ranjet larg imi apare pe buze cand incep sa inteleg.
Yukine nu purta camasa, din cate stiu Saku poarta mai tot timpul camasa ceea ce inseamna ca nasturii ii apartineau lui, ceea ce ma face sa ma gandesc la probabilitatea ca ei sa fi facut....
Vocea lui Ritsu imi intrerupe sirul gandurilor.
- E cu Saku, a venit in urma noastra si dupa cateva ore au plecat.
- Atunci e in regula, cat e ceasul?
- Putin peste 22:30.
- Dorm aici ! Ii spun Satenului care doar m-a aprobat scurt din cap.
Inaintez usor spre camera lui Ritsu, ajung in fata usii de lemn pe care o deschid fara retinere, scanez camera cu privirea sperand sa gasesc macar un punct de referinta a ceea ce se presupune in mintea mea ca au facut cei doi .
Primul indiciu ce imi atrage atentia e faptul ca cearsafurile sunt schimbate, hmm, interesant, ranjesc, dupa care continui sa analizez camera, inaintez spre noptiera de langa pat si observ ca unul dintre sertare este intredeschis, trag de manerul acestuia, un ranjet larg facandu-si aparitia pe buzele mele cand observ mai multe pachetele colorate in albastru, deci aici au cotrabait...
Ma intorc pe varfuri si imi asez ochelarii mai bine, dupa care parasesc camera dorinta mea fiind sa ajung mai repede in bucatarie stiind ca ocolo o sa il gasesc pe Ritsu.
Zambetul nu imi dispare nicio clipa de pe buze, aveam sa rad pe seama lui Yukine, abia astept sa ii vad reactia cand o sa il intreb despre asta, desi baietelul acela pare ingerul printre oameni, are diferite momente cand ma face sa ma intreb ce naiba vede Ritsu inicent la el.
Un gand imi strabate rapid mintea cand ajung in bucatarie, daca Ritsu afla de ce au facut cei doi....posibil sa il omoare pe Saku...
Usa bucatariei era deschisa, intru si il zaresc pe Ritsu care parea ca analizeaza ceva foarte atent, ma apropii mai mult si totul pare sa prinda sens, avea in ambele maini cate un pachet de paste, pe care cel mai probabil vrea sa le gateasca, satenul isi fixa privirea asupra mea zambindu-mi calduros, imi spune sa ma asez pe un scaun dupa care ma intreaba ce sortiment mi-ar placea ridicand pe rand fiecare pachet in aier.
- Nu are importanta, dar de gatesti la ora asta ? Il intreb curios.
- Ai spus ca dormim impreuna, vrei sa adormim flamazi? dar cred ca o sa imi ia mai mult, mancam in oras !
A venit promt raspunsul lui, luandu-si in trecere jaketa abandonat prin camera cu putin timp in urma.
- Nu, e tarziu si esti obosit, in plus cred ca prefer mancarea gatita de tine, dar lasa pastele alea, cateva sendvisuri sunt de ajuns.
Acesta ofta infrant si isi relua cautarile prin dulapurile deasupra plitei electirce.
- Ritsu ! Ma trezesc ca ii strig numele satenului care continua sa cotrobaie de data asta din frigider.
CITEȘTI
Spre Nicaieri
Romance(yaoi) Prin simplul fapt ca ochii lui il vrajesc facadu-l sa isi piarda orice urma de ratiune, ajunge sa il iubeasca si sa il vrea langa el chiar daca nu stie ce inseamna iubirea, fiind torturat de tatal lui ajunge la doar 16 ani sa gandeasca mult p...
