8

1K 88 37
                                    


      Mirosul florilor de cires m-a tinut treaz aproape toata noaptea...

            Imi dezlipesc cu greu privirea de pe fereastra mica si ma uit la ceasul de pe noptiera care indica ora 07: 00

            Cred ca m-am trezit cu 30 de minute inainte de ora sapte, tot ce am facut a fost sa ma uit la cires si la Saku .

            Numele lui imi ghideaza gandurile spre micutul meu cires, imi e dor de el, oare si el a inflorit ?

            Dar tatal meu ? Oare a mancat ?

Nu e copil, sigur ca se descurca, dar ma simt ca un copil rau pentru ca nu sunt acasa sa ii pregatesc micul de jun

             Cobor in bucatarie pentru a ii face lui Saku un ceai, macar atata pot sa fac pentru el

            Dar am constatat ca ma uitam la plita electrica de minute bune fara sa imi dau seama de unde o pun in functiune ...

             De ce nu exista un ghid de flosire ? De fapt, chiar daca exista, nu sunt sigur ca il pot gasii ...

                - butonul verde !

     Vocea somnoroasa a barbatului din prag rasuna in bucatarie facandu-ma sa tresar .

                Se aproprie de mine si ma saruta usor pe frunte.

                   - ce voiai sa faci ?

Isi intoarce pentru o clipa privirea la mine pentru a imi adresa intrebarea in timp ce cotrabaie in dulapiorul mic de pe perete.

                   - voiam sa iti fac ceai ...

                  - inteleg...

   Lasa cotrabaitul in dulap si se aprpie de mine

incerc sa fac cativa pasi in spate, am zis ca nu o sa mai las sa se intample nimic din  ce s-a intamplat ieri, nu mai pot lasa sa se intample asta .

        Fac mai multi pasi in spate pana dau peste blatul bucatariei

           Cu un gest scurt imi indreapta privirea spre a sa , mentinand un contact vizual pentru mai multe secunde.

                      - Yukine, pot sa te sarut ?

Ce ii pot spune ? Sunt tentat sa ii spun "da" , dar asta e gresit...

                        - D-da...

    Nu stiu cum am reusit sa spun asta, dar simt ca tot sangele mi s-a strang in obraji,... imatur...

        Acesta e singurul meu gand, sunt imatur deoarece chiar daca stiu ca e gresit si ca  asta o sa duca *spre nicaieri*  , accept sa intru singur in jocul negru jucat dupa regulile lui...

                Ma saruta incet, avand o mana pe spatele meu si cealalta in par .

             Rupe sarutul si se indreapta spre frigider

                        - Ce vrei sa mananci ?

                        - Orice...

    Oare de ce face toate astea ? De ce ma face sa ma indragostesc de el, e  mai mare, probabil o sa se casatoreasca si o sa aibe copii ...

         Sufar destul din alte cauze, de ce trebuie sa imi bat capul si cu asta ?

        El nu simte nimic, de ce ma determina pe mine sa o fac ?

       La ce naiba ma gandesc?, e profesor, e un om foarte bun  cu o inteligenta de ne descris , ii e mila de mine, asta e singurul motiv pentru care ma aflu aici  .

Spre Nicaieri Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum