Spre Nicaieri

12

Luna troneaza pe bolta cerului incrustata in mii de pietre pretioase palpaitoare, razele lunii ating delicat petalele ciresului din fata ferestrei dandu-i astfel o stralucire de argint. Ceasul e trecut de 01:20, desii sunt obosit, ploapele refuza sa imi cada pe   ochii purtandu-ma in lumea viselor

In astfel de momente in care nu am somn, gandul imi zboara la cele mai tanpite intrebari si cele mai ciudate ganduri .

Ma gandesc la Ritsu care trebuie sa plece maine de dimineata si probabil acum doarme, ma gandesc la Saku care probabil sta treaz pentru a termina planul de predare, si in final la actiunea lui asupra mea .

Imi indepartez rapid gandul din minte si cobor din pat talpile mele facand contact cu suprafata rece a parchetului .

Pasii mei se indreapta lenesi spre baie, unde imi arunc apa pe fata din abundenta, nu vreau sa mai par asa neajutorat in fata lui, nu vreau sa ma trateze ca pe un copil....chiar daca asta sunt

Pipai inconstient in cautarea prosopului, pe care il gasesc si strang in pumni, intrebandu-ma de ce nu dorm la ora asta, de obicei la 23:00 deja dorm, ce se intampla cu mine ? Sunt in camera mea, in patul meu, si totusi simt ca ceva imi lipseste, simt ca sunt incomplet .

Imi analizez putin chipul in oglinda, tenul imi e imbujorat cum nu a mai fost de mult timp, parul negru imi cade in juvite mari peste frunte in contrast cu ochii albastrii, desi urasc sa o spun, arat ca un elev de scoala generala, spun asta raportându-ma la liceenii pe care ii vad in fiecare zi in unitatea mea de invatamant.

Toti au aceleasi tunosoare specifica fotbalistilor cu diferite dungi sau mai stiu eu litere care  nu inspira altceva decat ipocrizenie, au acelasi haine scumpe si acelasi accesorii care exprima superioritatea...

Niciodata nu mi-as dorii sa port asemenea haine sau frizura, mi se pare de o idiotentie la nivel inalt.

Intodeauna mi-am dorit ca tatal meu sa nu ma loveasca si sa imi ureze acel " bun venit acasa" pe care credeam ca nu o sa il primesc niciodata , si cand in sfarsit a facut asta, gandul ca Saku ar putea sa aibe de a face cu schimbarea drastica a tatalui meu ma inebuneste, ma determina sa ma dau cu capul de peretii băii in care stau de mai multe minute ...

Ma intorc pe calcaie pentru a pleca din baie, cand taraitul puternic al telefonul de pe hol ma sperie facandu-ma sa tresar

Cine poate sa sune la ora asta ? Probabil cineva care a gresit nunarul, ma gandesc in timp ce traversez holul dinte camera mea si baie in viteza pentru a ajunge la telefon, dar vocea somnoroasa a tatalui mea se face auzita in intreaga casa, determinandu-ma sa raman nemiscat cu cativa pasii pana sa ajung pe hol .

- Cine esti si ce vrei la ora asta ?

- A, tu esti acel profesor !

La auzul acestor cuvinte încep să îmi dau seama de anumite lucruri, rămân în continuare nemișcat încercând să nu ma dau de gol

- Nu i-am facut nimic, cred ca doarme, ti-am zis ca nu ii fac nimic, într-adevăr mi-ai acordat o sumă frumușică pentru siguranța lui, acum lasa-ma sa dorm, poti sa ii pui lui cate întrebări vrei maine !

Telefonul fix este trântit la loc cu un sunet asurzitor 

- Ce profesor nebun, sa imi dea bani ca sa nu ii lovesc elevul, profesorul asta e clar nebun .

La auzul acestor cuvinte inima mi-o ia razna si simt cum imi fuge pământul de sub picioare

Reușesc cu greu să mă târăsc pana in camera mea unde ma preling pe zid ajungând ghemuit, imbratisandu-mi genunchi, capul ma doare ca naiba, ochii mi se închid datorită stării de amețeală indusă din cauza durerii de cap, simt cum  presiune plansului imi imi apasă umerii, suspin de câteva ori în speranța de a ma liniștii, dar respiratia mea încă nu revine la normal, vreau sa tip, sa sparg toate geamurile si plec undeva unde nu ma poate găsi nimeni, sa nu ma opresc niciodată, doar sa fug...sa fug in continuare de toți si de toate  ...