Spre Nicaieri

30

SAKU POV

Il privesc induiosat pe brunetul a carui suvite lungi de par ii acopera fruntea picurata cu tropi de sudoarea, ce ii dernajeaza somnul? Stau pe marginea patului privindu-l induiosat avand un zambet trist pe buze, are ochii rosii, umflati de la plans, nu stiu ce l-a facut sa fie atat de sigur ca el este un copil rau. Imi duc mana in parul lui managaindu-i bland suvitele catifelate, respira greu de parca ceva l-ar retine sa respire normal, pipeptul ii urca si ii coboara regulat armoniindu-se cu tremurul aproape imperceptibil al buzelor, o cuta adanca i se asterne pe frunte, ii mangai pielea fina a abrajilor si a fruntii, e inca devreme si nu vreau sa ii deranjez somnul. Yukine incepe sa isi miste capul dintr-o parte in alta bajbaind ceva incoerent.

Il privesc clipind pentru cateva secunde dupa care ii ating usor umarul soptindu-i numele, se trezeste brusc trgand adanc aier in piept.

- Saku... imi pronunta el numele ridicandu-se in capul oaselor si intorcandu-se spre mine isi duce podul palmei la ochii frecandu-si somnoros unul dintre ochii mari si albastri, e atat de dragut incat o sa il mananc...

- Iubire ? Ii raspund  prinzandu-i barbia intre degete continuand sa ii mangai parul matasos

Un zambet uriasi isi face aparitia pe fata lui somnoroasa, isi lasa capul pe unul dintre picioarele mele care era indoit sub mine pe marginea patului, se face comod pe piciorul meu aratand precum o pisicuta care nu isi gaseste locul in cosuletul ei.

- Zici ca esti o pisicuta ! Spun eu trecandu-mi degetele printre firele-i negre de par.

Isi intoarce putin capul incat sa ma priveasca fara sa il ridice de pe piciorul meu, Face ochii mari si isi strange putin buzele.

- Meow.... spune dupa care face iar acel gest din buze.

Un zambet gigantic mi se asterne pe buze si simt cum vreau sa il sugrum cu imbratisarile pe micutul pisoi brunet, e macar legal sa fie atat de dragut ?

- Mai spune-mi...

- Sa spun ce ?

- Iubire...numeste-ma asa... 

Surad usor si imi asez o mana pe obrazul lui, ii privesc ochii atat de albastrii, buzele atat de rozalii si nasul atat de mic, e gresit cand spun ca el e totul pentru mine ?

- Te iubesc... rostesc pe un ton scazut, se ridica ajungad la nivelul meu, zambetul lui imi rascoleste toata fiinta, imi separa hotic gandurile ducandu-ma pe aripile vantului, ochii lui...Ah! Cate imi putea face acei ochii albastri...

- Si eu...si eu te iubesc...mult...mult prea mult...poate prea mult... 

Incepem amandoi sa radem zgomotos la ultima lui remarca, si atunci m-am oprit din ras pentru a il privi, el inca radea dragut, avea capul usor lasat pe spate si mainile pe umerii mei, in momentul ala mi-am dat seama cat de fericit sunt langa el si cat de mult ar durea daca am fi departe unul de altul...

Ii sarut fruntea facandu-l sa ma priveasca curios si confuz, dar pana la urma zambeste si isi lasa mainile sa alunece de pe umerii mei, coboara din pat si imi face un semn inspre baie inainte sa dispara in baia din dormitorul nostru.

- Te astept in bucatarie ! Ii strig puternic urmand sa urmez cursul scarilor pana ajung in sufragerie, deschid usa ce duce la bucatarie si incep sa sa asez pe masa ceea ce pregatisem inainte sa se trezeasca Yukine.

***

Ne indreptam spre canapeaua din sufragerie, ma asez si el face acelasi lucru sprijinindu-si capul de umarul meu, ii inconjor umerii cu bratul lipindu-l si mai mult de mine.

- Saku...

- Da ? Il intreb retoric sarutandu-i tampla.

- Cum a mers cu interviul pentru angajare?