Spre Nicaieri

17

YUKINE
________  

                                                                                Privesc peisajul trecator prin geamul
masinii, soarele imi arunca raze fierbinti pe fata, motiv pentru care imi strang ochii si imi rezem capul de geam, agitatia traficului imi da o senzatie ciudata, capul imi vajie de durere iar mainile imi tremura frenetic.

In ciuda sitiatiei nu sunt speriat, vitaminele administrate prin perfuzii nu au putut inlocuii lipsa alimentelor pe care le-am refuzat de cand m-am trezit,din aceasta cauza corpul imi  reacioneaza asa .

- De ce te temi, copile? Detinatoarea locului de langa sofer mi se adreseaza pe un ton mieros de parca ar vorbii cu un catelusi abandonat .

- Nu am zis ca ma tem de ceva. Ii raspund fara sa imi dezlipesc privirea de pe geam .

Femeia pufneste iritata dupa care isi reia activitatea .

- Cum l-ai cunoscut pe omul acela?

- Nu stiu despre cine vorbiti, ii raspund fara sa o privesc.

- Ai impresia ca iti bati joc de mine?

- Chiar deloc !

- Oricum, Ma refeream la acel profesor. Vorbeste din nou pe un ton obosit de parca ar fi depus cine stie ce efort . 

- Discutia nu isi are rostul, ii raspund scurt urmand sa imi duc mana la tampla apasand puternic, durerea de cap imi induce o vaga stare de ameteala .

- Oh, Ba da!,Acel profesor este periculos, e posibil sa te amentite sau sa te loveasca?

O fixez cu privirea pentru prima data si  confuzia era principala expresie a fetei mele .

- Sa ma loveasca? Sa ma ameninte?...

- Da, Tuturor ni s-a parut ciudat ca un barbat tanar si necasatorit sa tina un adolescent langa el, si are izbugniri violente, in plus, daca nu ti-ar fi facut nimic si chiar tineai la el, nu ai fi cedat atat de repede, in schimb ai plecat din spital cu noi chiar si dupa ce a doborat mai multi oamenii ca sa nu iti dea drumul.

Femeia ranjeste privandu-ma demostrativ.

Ma abtin cu greu sa nu incep sa rad, intr-um final cedez si imi exprim tot amuzamentul netinand cont de privirea incruntata a femeii.

- Un politist avea indreptata o arma spre " acel profesor", Asta e singurul motiv pentru care ma aflu aici, Poate are izbugniri violente, dar cand sunt prin preajma evita pana si sa tranteasca usa mai tare pentru ca nu vrea  sa ma sperie, Dintre toti oamenii de pe pamant el ar fi ultimul care m-ar lovii...

Ii raspund femeii in timp ce zambetul imi reapare pe chip, cum poate cineva sa gandeasca asa despre Saku ?

- Ai o parerea prea buna despre el, il protejezi prea mult, asta da de gandit, si ma pune in dificultate, ce fel de relatie aveti voi ?

Oftez dupa in timp ce imi masez obsesiv locul dintre sprancene unde durerea puternica persisita .

- Imi e ca un frate mai mare .

- Nu te cred .

- Va inteleg, ii raspund indiferet femeii .

- Tsk...ce obraznic... pufneste femeia enervata, zambesc retoric la replica femeii.

***

Cobor incet din masina sub privirile atente alea supravegetorilor mei, privesc trist spre cladirea mare din lemn ce mi se afiseaza in fata, copacii inalti se clatina in voia vantului pe langa orfelinat, doua porti mari de fier sunt legate cu un lant ruginit de care atarna un lacat vechi . Inafara de copaci nu poti observa nimic pe o raza de un Kilometru, locul asta e in pustietate ? Imi ignor gandurile pentru un moment si pasesc pe poarta deschisa de barbatul imbracat in verde.