Spre Nicaieri

31

RAIDEN POV

Ridic cana plina de cafea de pe baltul bucatariei sovaind cu privirea asupra brunetului care statea cu capul pe maini avand fruntea lipta de lemnul mesei, isi folosea bratele incrucisate ca perna si parea ca doarme.
Merg in drepul lui incercand sa imi dau seama ce e cu el, Saku inca statea sprijinit de blatul bucatariei privind si el ganditor spre Yukine.

- De ce pare mai mult mort decat viu?

Pun eu intrebarea impungandu-i usor umarul lui Yukine cu degetul aratator.

- Nu a dormit toata noaptea si nu e obisnuit sa se trezeasca asa devreme.

Imi raspunde ingandurat Saku rudicand cana aburinda in dreptul buzelor.

- Um...nu a dormit toata noaptea, sau nu l-ai lasat sa doarma toata noapea ? Il intreb zambind subtil.

Poate ca nu pare, dar eu cu Saku ne intelegem chiar bine, imi perminteam sa glumesc cu el.

- Nu sunt idiot, nu l-as fii obosit stiind ca trebuie sa se trezeasca devreme.

Sorb din nou din cafea lasandu-mi privirea sa ii analizeze expresiile obosite ale lui Yukine.

- Nu inteleg, ce ati facut aproape de miezul noptii pe blocul ala ?

- Am stat pana acum doua ore ca sa putem vedea rasaritul, raspunde Saku simplu.

Au facut ce? Bine, nu ca ar fi ceva nepotrivit, dar totusi...

- Unde e Ritsu ? Ma intreba Saku in timp ce ce isi aseaza manecile camasii albe, mereu m-am intrebat de ce naiba se imbraca mereu asa de formal, tipul asta ar fi in stare sa doarma in camasa.

- Trebuie sa coboare, si-a facut griji pentru voi aseara, dupa m-a sunat pe mine sa vada daca stiu ceva de voi.

- Deci asa se intampla ca v-am gasit pe amndoi dormind pe canapea! Concluzitioneaza Saku razand usor.

- Nu vreau la liceu ! Se plange Yukine fara sa isi ridice capul de pe masa.

Ma amuza faptul ca pare asa obisnuit, faptul ca un adolescent nu vrea la liceu e ceva normal, se pare ca am resuit ce mi-am prsopus, zambesc si ma indepartez spre chiuveta unde las cana goala incepand sa o spal.

Intre timp Ritsu apare si el aranjindu-si Sacoul negru parand putin agitat, se apropie de Saku si il imbaratiseaza dupa care merge spre Yukine si il priveste confuz, ii saruta parul dupa care continua sa il priveasca.

- Te simti bine ? Il intreaba ingrijorat .

- Nu, cred ca o sa lesin in maxim doua ore, pot sa nu merg la liceu astazi ? 

Ritsu incepe sa rada si ii ciufuleste parul.

- Buna incercare, termina de mancat si urca sa te imbraci, ceremonia de deschidere incepe la 09:00 !

Dupa ce reuseste sa ii strice si mai mult ziua lui Yukine se indreapta spre mine zambind, imi inconjoara talia cu barul drept si imi lasa un sarut delicat pe obraz, am mai spus ca il ador ?

Fara sa vreau, il observ pe Saku, se uita la noi zbmbind, probabil e fericit pentru fratele sau, am mereu aceasta urma de admiratie pentru Saku, stiu foare bine ca a trecut prin multe dar a reusit sa creasca singur un copil, a reusit sa tina piept liceului si facultatii in acelasi timp ca mai apoi sa reuseasca sa il scoate pe Yukine din orfelinat, merita tot respectul, chiar daca avea o relatie diferita cu Yukine decat cea cu Ritsu, Se vedea clar ca ii iubeste pe amndoi in mod egal doar ca in maniere diferite, nu ai cum sa nu iti dai seama ca Ritsu si Yukine sunt cei mai importanti pentru el.