Spre Nicaieri

36

RAIDEN POV
_____________ 

   
              Privesc pierdut si usor furios spre fotografia pe care o tineam confuz intre degete, chipul ei era senin, avea ochii mari si luminosi, par roscat, lung si carliontat, pareau atat de fericiti,Ritsu radea si ochii ii sclipeau de fericire, in spatele lor se contura un peisaj de poveste, pareau a fi intr-un parc de distractii, ea tinea in mana un balon roz cu inscripitia" i love you". Inghit in sec fixandu-l furios cu privirea, aerul rece al noptii isi facu simtita prezenta pentru ca il vad cum tremura langa masina lui neagra a carui faruri reflectau in indepartarea intunecoasa a parcului, mi-e imposibil sa cred ca el ar putea ascunde asta de mine, intorc fotografia pe partea cealalta pentru a putea vedea inscripitia ce m-a lasat masca la propriu : " daca ar cadea o stea de fiecare data cand ma gandesc la tine, cerul ar fi gol.  O5.03.2017. "

Nu stiu daca gelozia sau furia ma controleaza in acest moment, dar simt cum mici lacrimi mi se foremeaza in ochii, nu stiu de ce, dar simt ca sunt tradat, injosit, nu imi place sentimentul asta.

- Raiden... mi se adreseaza tremurator si slab.

- Ritsu, explica-mi te rog, te ascult.

Ramanem cateva secunde in liniste totala, tot ce pot auzi sunt bataile alerte ale inimii si zgomotul vag al masinilor sau al vocilor indepartate.

- Ea e Lia, am fost impreuna...ceva timp...

Analizez din nou fotografia si imi dau seama ca nu a trecut mult, noi suntem impreuna din iunie, iar fotografia este facuta in martie...
Inghit in sec fixand cu privirea un copac micut indepartat ce se clatina anevoie sub palele grele de vant.

- Cat de departe ati mers ?

il intreb fara sa ma uit la el si inghit in sec, imi e frica sa aflu raspunsul, si totusi l-am intrebat.

- Trebuia sa ne casatorim imediat cum implinea 18 ani, eram logoditi, dar a plecat cu cateva zile inainte sa implineasca 18 ani...si nu s-a mai intors.. 

Imi maresc ochii in soc strangand palma stanga in pumn, trebuiau sa se castoreasca, daca ea ar fi ramas, noi nu am mai fi impreuna acum, poate nici nu ne-am cunoaste. 

- Cum se face ca nu stiu nimic despre asta ? Intreb aproape strigand.

Ritsu tresare si ma fixeaza trist cu privirea.

- E de domeniul trecutului, nu am crezut asta un lucru important ! Sustine  lunandu-si privirea de pe mine si atintind-o in pamant.

Sentimente nescunoscute imi strabat inima si minte facandu-ma sa nu mai inteleg ninic, ce simteam ? Era teama? Furie ? Sau gelozie? Cand ii vad atat de fericiti in aceasta poza imi vine sa ma intreb daca Ritsu e cu adevarat fericit alturi de mine sau daca e cu mine doar pentru ca seman cu ea, nu e greu de observat, suntem aproape indentici.

- Asta nu e un lucru important? Ritsu, erati aproape sa va casatoriti, daca fata asta nu pleca, nimic nu ar fi luat amploare intre noi, tu ai fi casatorit la ora actuala, erati logoditi, cum adica nu e un lucru important ?! Strig din nou de data asta mai incet, imi trec degetele stresat prin par lovind cu piciorul o piatra de pe aleea parcului.

- Unde vrei sa ajungi cu asta? Inteleg ca esti nervos, dar e in trecut, nu ma mai intereseaza absolut nimic legat de ea in momentul asta, te am pe tine si sunt mai fericit decat oricand, nu inteleg de ce trebuie sa ne certam pentru ceva atat de neinsemnat, imi pare rau ca nu ti-am spus, dar chiar nu vreau sa ne certam... 

Spune Ritsu pe un ton cald apropiindu-se usor de mine.

Imi umezesc buzele si ma apropii de el punandu-i ambele maini pe umeri fortandu-l sa ma priveasca, in ochii lui puteam citi parerea de rau si vinovatia, iar mie aproape imi vine sa ma bat singur pentru ce urmeaza sa spun.