Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XXI

~Dacă jucăm după regulile tale, atunci nu ne-am cunoscut niciodată și nici nu o vom face.~

~

—Cum dracu ai 10? Nici măcar nu ești atent la ore, ce fel de super om mai ești tu, murmură frapat Alex, întorcând hârtia pe toate părțile și comparând-o de câteva zeci de ori cu testul său.

Îmi privea lucrarea de la fizica. Nu știu nimic despre fizică, însă cum am mai spus, prefer sa îmi folosesc puterile pentru propriul scop, mai ales că școala mie chiar nu îmi trebuia pe bune. Dacă aș fi știut că faptul că dacă ai note mari și faptul că nu ești atent la ore nu se prea leagă, atunci nu aș fi fost atât de generos. Însă încă nu prea am habar cum merge învățământul, deci trebuie sa mă obișnuiesc deja.

—Norocul începătorului, îi răspund pripit și zâmbesc vag.

Sincer sa fiu, chiar nu prea îmi păsa de fizică acum sau de stupizenia aceasta de test. Gândul îmi stătea la fix altceva de câteva zile încoace. Mă gândisem toată ziua și cred ca ar fi perfect dacă l-aș invita pe Nath sa ieșim în oraș. Acum rămâne doar sa nu mă refuze, deoarece nu am prea vorbit foarte mult de mai mult de o săptămână deja, însă va fi interesant dacă va accepta. Deși sunt de ceva timp deja pe pământ, încă nu prea am avut ocazia să vizitez locurile pe aici. Iar Nathaniel se afla aici de ceva timp deja, astfel că ar fi o ocazie perfectă, după părerea mea. Și poate aș mai îmbunătăți relația de prietenie dintre noi.

Sună rapid, iar eu mă ridic grăbit din bancă. Îmi arunc caietele in ghiozdan și fără să mai am ocazia să îmi iau la revedere de la Alex, cu pași rapizi mă apropii de brunet. Înghit în sec, parcă nu mai aveam atât de mult curaj acum. Nath își ridică ochii, în timp ce își strângea domol lucrurile de pe bancă. Își coboară rapid privirea, astfel că iarăși revenim la atitudinea rece a sa. Atunci, sper ca voi reuși în sfârșit să sparg gheața.

—Heiiiii, pun accent pe ultima literă și îmi flutur palma în fața sa.

Își ridică nu prea entuziasmat privirea și oftă greu, apoi schițează un zâmbet politicos pe buze. La naiba, nu îmi plăcea deloc. De ce se comporta atât de distant cu mine? Înțeleg că sărutul poate nu a fost un simplu nimic pentru el, nici pentru mine nu a fost un simplu nimic, însă nu eu sunt cel care l-a inițiat. Și chiar dacă el era într-un fel vinovat, eu nu eram deloc supărat. Și totuși, uite acum, el era aici cel care o făcea pe inabordabilul.

—Bună, îmi răspunde sec și își încheie ghiozdanul.

Și-l aruncă pe umăr și iese din clasă cu mine pe urmele mele. Parcă, sincer sa fiu, la început eram mai apropiați decât suntem acum. Îmi plăcea mai mult un Nathaniel arogant decât unul care încerca să ia distanța de mine. Și al naibii sa fiu, mă scoate din sărite pentru ca fix asta mă face să vreau sa comunic mai mult cu el.

—Ești liber acum? Ai putea sa îmi arăți orașul, fac cinste, dau din umeri și zâmbesc larg.

Îl fixez cu privirea, examinându-i caracteristicile. Chiar dacă era bărbat, ceea ce era surprinzător si pentru mine, deoarece nu m-am mai uitat niciodată la un bărbat în așa mod, avea destul de multe trăsături adorabile. Mă întrebam dacă era așa doar el în mod special sau dacă toți îngerii aveau o înfățișare atât de drăguță și inocentă. Oricum, avea ceva în special indiferent...

—Scuze, nu. Mă duc cu Maia, sper ca nu te deranjează? Îți poate arăta orașul Alex, îmi zice și da din umeri, zâmbind delicat, apoi plecând.

Și simt ca mi-s-a stricat ziua instant. Nici măcar nu s-a gândit, cel puțin, sa anuleze. Pe scurt, mi-a spus delicat ca nu vrea deloc. Să îmi bag picioarele in Maia, a venit de o săptămână, însă deja mă scoate din minți. De fiecare dată stă cu el la masă și mereu îi văd vorbind. Eu deja nu mai fac parte din tablou și chiar nu suport sa fiu lăsat pe dinafară, la dracu.

—Ce e cu mutra asta, frățioare? Îl aud pe Alex, iar când mă întorc spre bărbat, îl văd cum mânca complet plictisit.

Expir lung și îmi ciufulesc părul cu degetele, murmurând ceva incoerent. Mă simțeam lăsat baltă. Oricum, de când era el aici?

—Alex, vrei sa îmi arăți orașul? Dacă se poate, în special ceva baruri, îi răspund abătut, oftând zgomotos.

Își arcuiește o sprânceană, privindu-mă dubios. Continuă să mănânce, însă de data asta mă privea și pe mine.

—Oh, vai, săracul Killian. Te-a refuzat cineva? Chicotește și încă cu sandwich-ul în mână se porni.

Îl urmăresc nu prea amuzat de gluma sa. Mi-a refuzat prietenia Nathaniel, asta s-a întâmplat. Însă Alex ar fi mai bine sa nu știe asta, deoarece m-aș simți penibil.

~

Alex și ceilalți 3 tipi erau deja beți. Parcă deja îmi părea rău si mie ca nu mă pot îmbăta ca un om normal. Poate aș fi făcut vreo prostie și chiar ar fi fost interesant, nu am habar. Cel puțin pot să mă bucur de gustul alcoolului în liniște.

După ce am reușit să le comand tuturor câte un taxi și sa ii trimit acasă, m-am întors în club. Muzica puternică, mirosul puternic de țigări și alcool plus mulțimea de oameni mă mai ajutau să mă abat de la orice gând, iar aici ideea de a reveni dracu înapoi în iad nu suna absolut deloc rea.

—Singur? Aud o voce feminină, iar când mă întorc, îmi captează atenția o pereche de ochi căprui.

Îmi arcuiesc o sprânceana și fac câțiva pași înspre ea, afișând un rânjet larg pe buze. Femeia era frumoasă, iar după aparențe cred ca avea în jur de 25 de ani. Nu chiar genul meu, însă după cum arată nu cred că ar refuza-o cineva vreodată.

—Și dacă aș fi? Îi răspund cu un aer șarmant și mă aplec ușor spre ea.

Tipa chicoti și își trece degetele prin par. Își trece limba scurt peste buze și își așeză o mână pe umărul meu, ridicându-se pe vârfuri.

—Am putea continua discuția altundeva. Un loc de preferat cu un pat, îmi șopti și își încolăci brațele în jurul gâtului meu.

Și sincer sa fiu, în momentul de față chiar nu suna a idee rea.