Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

L ~ epilog

*peste 1 secol*

~

N/A: este si evident ca nu știu cum va fi omenirea peste un secol, deci hai sa ne prefacem ca nu a evoluat deloc.

~

POV: Nath

~

~se pare ca opusul chiar se atrage.~

~

—Și ce impresie ai? Mă întreabă Killian și chicotește amuzat, privindu-mă curios și strângându-mi palma puternic în a sa.

Mă strâmb ușor nemulțumit. Ce e impresie sa am? Este prima mea dată când vin in iad și simt că mor de cald, această impresie am. Am evitat mult timp sa trec pe aici, deoarece îmi cam ieșeau aripile în evidență și mă simțeam stânjenit sa vin pe aici. Plus ca erau foarte, dar foarte mulți diavoli. Deși nu era chiar ceva nou că Killian s-ar întâlni cu un înger, tot primesc foarte multe priviri. Mă durea capul când intram aici, însă brunetul a făcut ceva si a spus ca nu ar trebui să mă afecteze toată energia aceasta negativă, deși oricum ambianța nu îmi era pe plac și capul mă durea mai mult din cauza stresului.

Totuși, chiar voiam să văd locul pe care Killian îl numește „Acasă”, astfel că desigur nu am putut prea mult ezita să stau pe pământ degeaba. M-am și săturat să stau singur cât timp el vizitează iadul, îi cam duc lipsa. Și mai voiam să o văd și pe sora lui, Milena, o scumpa, dar care din păcate nu are permisiunea prea des de a vizita pământul.  Și voiam de-asemenea să revăd pe Maia, deoarece s-a întors în iad de câteva luni pământești deja, iar eu mă simțeam prea singur când brunetul se întorcea aici. Mai nou este și el implicat în treburile din iad, astfel că este nevoit să viziteze din când în când locul. Încearcă sa se ducă noaptea, când eu dorm, dar totuși îi simt lipsa lui.

—E... cald, îi răspund, iar bărbatul pufnește și îmi deschide ușa, făcându-mi semn sa intru.

Însă înainte să intrăm, mă urc pe vârfuri, datorită diferenței încă vizibile de înălțime dintre noi doi, și îl sărut scurt pe obraz, zâmbind ușor și lăsând sângele să mi-se urce în obraji. Nu știu cât va dura petrecerea aceasta, dar știu că în tot timpul acesta vom fi privatizați de afecțiunea noastră, deoarece chiar ar fi destul de inconfortabil pentru alții.

Mă întorc rapid și intru în casă, urmărit de bărbat care cel mai probabil ar fi vrut să spună ceva, daca nu ar fi apărut Milena entuziasmată să ne îmbrățișeze. Un zâmbet îmi apare negreșit pe buze când o văd pe copilă și o strâng puternic în brațe.

—Au venit deja toți chiar și Maia cu Alex, ne anunță micuța ușor bosumflată și îl îmbrățișează și pe bărbat.

Interesant, cel mai probabil cei doi au venit împreună. Deși nici nu mă mir, având în vedere că Alex are privilegiu în iad, poate umbla și să facă ce vrea. Deși pe pământ are timp limitat, îi place și să se mai plimbe prin iad oricum. Un pic cam ciudat ca ăștia doi își petrec atât de mult timp împreună dar cine sunt eu sa comentez.

—Merci, puștoaico, la mulți ani, îi ciufulește părul Killian și apoi mă apucă de mână, arătându-mi fugar holurile, fără sa îmi ofere și mie șansa să o felicit.

Casa bărbatului era aranjată în același stil precum apartamentul nostru, deoarece eu sunt cam indecis și nu prea m-am băgat în aranjare. Plus ca el adoră să decoreze, deci i-am lăsat lui această onoare. Deși nici nu mă mir, părinții lui si-au lăsat o amprentă generoasă pe bărbat, nu glumă. Cât despre părinții mei, s-au mutat. Și noi ne-am mutat, însă eu pe ei nu i-am mai văzut. Probabil am fost și considerat drept înger căzut, pentru ca nici prin rai nu am mai  prea trecut. Nici nu am de ce, niciodată nu mi-a fost drag locul. Nu știu de alți îngeri, dar cei din vecinătatea noastră erau foarte invidioși.