Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XVII

Alex stătea cu ochii in telefon, uneori ridicându-și privirea spre tablă, prefăcându-se ca este atent. Deși probabil nici nu mai avea idee la ce ora eram.

—Dragul meu coleg de bancă, atât de tare îți place istoria? Întreb pe un ton sarcastic și privesc plictisit caietul gol din fața mea.

Mă captează plictisit cu privirea și pleoscăiește zgomotos din buze, nemulțumit de remarca mea. Dă sa spună ceva, însă se răzgândește rapid.

—N-ai sa crezi ce am auzit. Pe scurt, ai sfeclit-o, Killian. Mi-a plăcut să te am pentru 2 zile ca(,) coleg de bancă, însă drumurile noastre se despart de aici, își întinde mâna ironic.

Îmi arcuiesc o sprânceană și îi dau o palmă peste mână, făcându-l să icnească scurt. Își duce palma la buze și începe să se plângă.

—Așa de repede mă lași la greu? Mă dezamăgești, îi replic și îmi arcuiesc o sprânceană.

Pufnește amuzat și expiră lung, lovind cu degetele în masă, în timp ce tastă cu cealaltă mână pe ecranul telefonului. Nu voi nega ca mă impresionează totuși viteza cu care scria cu o singură mână, însă cred ca in liceu te adaptezi vrând nevrând.

~Vine Hades înapoi la liceu. Știu că tu nu îl știi, însă tipul ăla este un adevărat monstru. Pe scurt, blonda cu care ți-ai tras-o este sor-sa vitregă, dar ei sunt destul de apropiați, daca află e nașpa, îți zic mai multe când sună.~

Îmi dau ochii peste cap și îmi încrucișez mâinile la piept, plictisit. Putea sa fie cine vrea, chiar nu dau doi bani pe o situație complet jalnică de pe pământ.

~

—Hades este cam...limitat, ca sa nu zic prost. Este un pachet de mușchi, însă uneori am impresia ca și-a scos creierul, apoi l-a pierdut. Parcă înainte să fie dependent de modul în care arată era mai normal, chiar obișnuisem să vorbim destul de des. Acum nu știu care e faza cu el, deoarece au trecut 2 luni. E fiul la nu știu ce tip, se zice ca taica-său face mai multe treburi ilegale. Anul trecut când a băgat 3 țipi in spital, n-a primit nici o avertizare. Se zice acum ca a omorât pe cineva, dacă tocmai 2 luni a primit suspendare. Killian, daca se plânge proasta aia pe tine, atunci e nașpa, frate, îmi explică Alex, iar eu explodez într-un râset bogat.

Chiar te rog sa îi spună. Ar mai anima atmosfera, deoarece în rest e cam plictisitor aici. Pe tipul ăla îl pun la pământ fără să îmi mișc un deget, indiferent de cum arată. Ce penibil.  Mai ales ca după spusele lui Alex, era un prost și jumătate.

—Nu îmi pasă, să încerce ce poate mai bun atunci, îi răspund și îmi scot o țigară din buzunar.

Bărbatul mă privește frapat, însă nu comentează. Tușește și da din umeri, rezumându-se de perete, începând iar sa își concentreze atenția în ecran.
Îl observ pe Nathaniel în celălalt colț al holului. După expresia feței sale era cam iritat. Minunat, mă duc să îl irit și mai mult cu prezența mea.

—Hei, frumosule, liber la un suc deseară? Pun întrebarea sarcastic, însă primesc în schimb o privire urâtă.

Se pare ca s-a întâmplat ceva. Cred ca este mai bine pentru sănătatea mea ca el să nu afle ca știu ce ascunde, dacă ar afla asta probabil s-ar supăra pentru ca nu este treaba mea, dar in fine.

—Killian, nu mă enerva mai tare că sunt pe cale să explodez și as putea sa te lovesc, însă nu vreau sa o fac in public, îmi răspunde pe un ton neobișnuit de calm, în timp ce privi în jurul său.