Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XLVI

~ușor, ne organizăm viața împreună.~

~

—Știi, mă gândeam în weekend să îi invit pe ai mei să facă cunoștință cu tine, îi explic lui Nath în timp ce sorb o înghițitură din ceașca mea de cafea și îmi privesc propria reflexie în băutură.

Suntem deja de 2 săptămâni împreună, deși Nath încă este ușor anxios de toată faza cu relația. Ce-i drept, nici eu nu prea am habar cum sa mă comport, deoarece am constanta impresie ca o voi da în bară, dar chiar încerc ce pot mai bun. Până la urmă, este prima mea relație pe bune, deci încerc tot ce pot mai bun ca să nu stric totul. Și chiar voiam ca relația noastră sa ajungă la un moment când vom fi amândoi suficient de confortabil reciproc.

—Um, glumești? Mâine e sâmbătă, murmură încordat.

Probabil trebuia sa îl anunț mai devreme, însă m-am hotărât si eu abia acum. Cred ca părinții mei ar fi bucuroși să știe că am găsit în sfârșit pe cineva la care țin și pe care îl iubesc și nu mai voiam să țin asta mult secret. Deși recunosc, trebuia sa îl anunț acum câteva zile, nu cu o seară înainte.

—Scuze ca atât de târziu te anunț, dar chiar aș fi bucuros să ajungi să faci cunoștință cu ei. As putea să o anulez peste o săptămână, dar aș vrea până la urmă să vă cunoașteți cât mai rapid, înghit în sec și mă așez pe canapea lângă el.

Oftează și își așeză capul in poala mea, urmărindu-mă cu privirea. Își trece limba peste buze și înghite în sec, luând o gură adâncă de aer.

—Nu, este ok, însă nu știu... ți-am spus deja ca mie îmi este frică de Lucifer și mama ta. Ar fi cam ciudat să îi întâlnesc, chicoti vag.

Mă aplec și îl sărut delicat pe buze, mângâindu-i obrazul și zâmbind discret. Obrajii i-se colorează pal, în timp ce el își frământă degetele jenat.

—Stai fără griji, totul va fi bine, îl anunț și îi ciufulesc părul.

Se strâmbă puțin, însă nu spuse nimic. Eu chiar aș vrea să le fac cunoștință și să îi demonstrez eventual bărbatului ca, chiar nu avea nici cel mai mic motiv de ce i-ar fi frică. Nu numai pe lângă faptul că sunt îndrăgostit de el, dar și pentru că, chiar nu mă interesează să omor vreun înger.

—Ești sigur că o sa ne accepte? Pe lângă faptul că nu suntem un cuplu chiar tradițional, nu sunt diavol, murmură cu jumătate de glas.

Mă încrunt. Poate sună dramatic, dar dacă nu ne accepta, asta deja este problema lor. Eu nu renunț atât de rapid la dânsul și în plus sunt destul de convins că vor accepta. Amândoi sunt niște persoane destul de deschise și chiar dacă au o reputație nu atât de inocentă, la capitolul familie încearcă chiar ce pot mai bun.

—Nț, nu te îngrijora. Și să nu îți fie frică, trebuie sa ai mai multă încredere în tine, pufnesc amuzat și îi ating nasul.

Blondul afișează un zâmbet larg pe buze, zâmbet care îmi face stomacul sa se strângă puternic, iar inima să îmi bată ca nebuna.

~

—Nu știu dacă pot, șoptește strângând scaunul în palmă, în timp ce aranjă cu cealaltă ceva farfurie de pe masă.

Pufnesc neconvins și mă strâmb. Mă apropii de bărbat și îi prind trupul firav în brațele mele, aplicând un sărut gingaș pe ceafă.

—Nu te stresa degeaba. Crede-mă, o sa îi iubești după prima întâlnire. Și ca să te simți mai bine, să știi că tata are câteva reguli stricte legate despre îngeri, printre care nici de cum sa nu ne atingem de un înger. Va fi totul ok, el este un om de cuvânt. I-am explicat deja ca trebuie sa le fac cunoștință cu cineva și crede-mă când zic că nu are de gând să te atingă cu nici un deget, îi răspund și îl sărut delicat pe buze.