Diavolul mi-a adus o floare (boyxboy)

XVIII

N/A: tocmai ce a venit mama si m a anunțat că la noi școala se anulează până pe 15 mai. Pe scurt, am avut si vacanta de vara, ce mișto:)))  dau examenele in toamna ești nebun (unde s eu, se dau examenele după clasa a 9a :p)

~

Am venit destul de târziu astăzi la liceu. Nu am absolut nici o scuză, pur si simplu nu am avut chef. Știu că mă trezisem pe la 8, da, surprinzător, dormisem, însă după am stat pe telefon aproximativ 2 ore. Încep sa devin mai lenos de când sunt pe pământ, cred deja ca este contagios. Sincer să fiu, cred ca nu prea mai aveam de gând să plec prea curând. Dar ulterior mi-am adus aminte că astăzi va veni superbul de Hades la școală, deci nu ar trebui să pierd această ocazie superbă. Cum sa creadă dragul de dânsul sau cam 90% din școală că am de gând să lipsesc din cauza lui?

Îmi ciufulesc părul, care si fără să îl mai aranjez eu era suficient de răvășit și intru în școală. Cred ca am nimerit bine, încă era pauză. Nu as fi avut curajul sa intru in clasă, dar nici nu mi-ar fi plăcut sa stau la ușă. Îmi bag mâinile în buzunar și decid să mă duc direct in clasa mea.

Cum a spus Nathaniel, chiar dacă o sa îl întâlnesc, va fi mai bine sa nu mă bag într-o ceartă cu el. Deși sunt puțin cam slăbit ca nu m-am hrănit de o perioadă deja și parca nu aș duce lipsa de vreun suflet. Ahaha, nu am idee ce să aleg.

—Te-a luat somnul? Comentă Nathaniel urmărindu-mă cu privirea.

Cel puțin începe bine ziua, te-am văzut deja și este suficient. Mă apropii de bărbat și îi iau sticla de apă din mână. Îmi era o sete groaznică, gâtul mă ardea, iar buzele îmi erau uscate. Dau fără să mă gândesc de două ori sticla pe gât.

—Știi că există bune maniere? Întreabă pe un ton deranjat, însă cu o notă slabă de amuzament.

Râd fals și arunc sticla goală la gunoi, zâmbind larg in fața brunetului.

—Scuze, scumpule, daca vrei mă revanșez și te scot la un prânz mai târziu. Ce zici? Pun întrebarea și îmi las bărbia pe umărul său.

Nathaniel face un pas și mă lăsă cu bărbia în aer. Ce trist, încă nu suportă să îl ating. Nu știu de ce totuși, e si mai trist. Încă pentru ca este înger rezultat din păcat si este mai predispus la păcate? Ce tâmpenie.

—Killian, nu te poți comporta normal si tu odată? Pune întrebarea jenat și înghite în sec inconfortabil.

Fac o fața tristă, ceea ce îi aduce un zâmbet discret pe buze. Oh, la dracu, Nath, dar greu mai ești de mulțumit. Vreau să aud si eu cum râzi cu tot sufletul.

—Hm, dar mă comport normal, îi răspund visător, însă el îmi evita răspunsul.

Aud mai multe șușoteli, iar când îmi ridic privirea, cred ca îl văd pe Hades. Cel puțin, asta vreau sa cred, deoarece ar fi trebuit sa fiu orb in adevăratul sens al cuvântului sa nu îl fi observat vreodată pe tipul ăsta la școală. Părea nou, însă după privirile primite, nu era. Avea mâinile mai mari decât capul și purta un tricou fără mâneci, prin care, desigur, se vedea suficient de bine corpul muncit. Se apropie de mine cu o viteză destul de rapidă pentru o namila de om. Își fixase privirea pe mine, ce drăguț, deja vrea sa fim prieteni.

Afișez un rânjet pe buze și fac câțiva pași in fata.

—Hades, presupun? Pun întrebarea și îmi întind palma. Încântat, mă cheamă Killian, îl anunț.

Își coboară privirea spre mâna mea și pufnește neamuzat. Râde fals și îmi dă peste palmă.

—Ia nu fă fițe, Killian, îmi pronunța numele într-un mod ironic. Cine te crezi să te atingi de sor-mea? Cine te crezi?! Repetă cuvintele pe un ton nervos și îmi strânge gulerul cămășii.