Pana acum, viata mi s-a parut usoara. Am stiut ce sa aleg, ce sa fac si cum sa procedez. Am avut o familie normala, sau asa am crezut, am avut o viata normala, pana sa aflu adevărul. Mă numesc Isabella Stanciulescu şi până acum câteva zile eram o fată normală, dar acum sunt un extermimator alaturi de ceilalti tineri iubitori de aventura.Noi aparam lumea de toate fiintele supranaturale. Familia mea conduce grupul.Dar pana sa va aratam cum decurge treaba pe la noi, sa va arat cum am aflat si cum am reactionat cand am aflat ce se va întampla cu viitorul meu.
Flashback:
Era o zi minunata de primavara. Soarela stralucea, pasarile cantau, toata lumea era fericita.
Ma ridic din pat, merg la baie şi imi fac un dus. Dupa ce am terminat dusul m-am dus la sifonier si m-am îmbracat cu o pereche de blugi negri, un tricou cu Donald Duck şi o pereche de tenisi.
Am coborat scarile şi am mers în bucatarie.
-Hei, familie!
-Hei. Ce mai faci? ma intreba Vlad, fratele meu, chiar daca vedeam că nu-i pasa.
-Bine.
-Neata, Bell! ma saluta Venesa, sora mea.
-Neata,scumpo! ma saluta Mara, doica mea.
Parintii mei erau mai tot timpul plecati, cu munca si altele. Mara a fost ca a doua mea mama, cea care defapt statea mai mult cu mine.
-Neata,Mara!
Sentimentele m-au cuprins deodata, asa ca m-am dus si am imbratisat-o.
-Ajeaza-te si infuleca ceva. Scoala e un loc agitat si nu stiu daca o sa ai timp sa mananci.
-N-am nevoie. Oricum sunt in intarziere, am sa pierd ora de sport, si stii cat de mult imi place sa joc handball.
Imi apuc cheile de pe masuta si ies. Toamna nu e tocmai cel mai potrivit anotimp pentru fusta. Nu stiu ce m-a apucat sa o iau pe mine.
Drumul spre scoala a fost lin. Nu m-am intalnit cu nimeni cunoscut si nici macar nu erau prea multi oameni pe strada. La ora 7 e pustiu, si nu e tocmai normal.
-Ce faci Bell?
Anca, colega mea, ma apasa pe umar. Tresar, si imi intorc capul rapid spre ea.
-Anca, s-a întâmplat ceva?
Zambetul ei era fortat, iar vocea ei avea un ton ciudat. Deveneam mai ingrijorata odata ce timpul trecea.
-Pai, stii ca a fost ziua mea ieri. Tata nu si-a amintit.
-Anca, imi pare rau!
Mi-am lasat capul in jos, neputand sa mai scot un cuvant. Stiu ce sensibil e capitolul 'tata'.
-Hai sa dam o petrecere in pijamale.
-Bell...Nu stiu ce sa spun..
-Hai, o sa ne distram!
-Bine.
-Ma ocup eu de invitatii. Tu ocupate de sucuri si mancare.
-Desigur. De ce nu?
Tonul plictisit din vocea ei a revenit, deci faceam o treaba buna.
-A venit un baiat nou în şcoală.
Andrada zbugheste in fata noastra, oprindu-ne din mers.
-Bravo lui.
Anca o depaseste pe Andrada si isi continua drumul spre clasa.
-Stii si cum il cheama pe tip? intreb eu.
-Dima, sau ceva gen.
-Exact cum credeam. Mersi!
O ocolesc si eu galant.
Iar s-a mutat varul din Chisinau la mine. Il urasc pe moldoveanul ala. Adica e prietenos, si putin ciudat, dar cand vorbeste cu accent nu inteleg niciodata ceea ce vrea sa zica.
Imi iau caietele de geografie si pornesc spre clasa si ma pun in ultima banca din colt.
-Saluti, amice!
O Doamne, recunosc acest accent oriunde.
-Dima!
Imi zambeste cam tampit, dar cand voia sa-mi spuna ceva, profa a intrat in clasa.
Aceasta este prima mea poveste. Sper să vă placă.
CITEȘTI
Exterminatorii
AdventureO fată află într-o zi de la fratele ei că există ființe supranaturale. Aceasta primeşte o ofertă interesantă: de a fi un exterminator, adică o persoană care ucide ființe supranaturale pentru a apăra omenia. Va accepta oferta? Şi dacă da, cum îi va s...
