Atunci când Cataleya Capezza îl întâlnește pe Anthony Conti, o persoană extrem de influentă, ea este conștientă că ceea ce simte nu este tocmai dragoste la prima vedere. Ea nu caută o iubire dar șoapte la ureche, și vibrații în spatele unor cuvinte...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
6
Își drege puțin gâtul și se ridică în picioare așezând sacoul pe lângă corp și închizând unul dintre nasturi.
—Aș dori să știu ce aveți de zis împotriva mea. Cred că mi-am arătat calitățile îndeajuns încât să conduc clanurile. Tatăl meu, aici de față, m-a învățat de mic tradițiile și modul ideal de a conduce pașnic, nu văd care este problema. Pășește cu pași îndrăzneți pe tot parcursul discursului ce deja îl pregătise în minte privindui pe fiecare în parte
—Băiete nu avem nimic împotriva ta. Vrem doar să te vedem la casa ta astfel știm că poți fi destul de responsabil încât să poți conduce totul. Vocea lui Tommaso răsună în încăpere făcândul pe Anthony să strângă pumnul și să înghite în sec. Pe cât își iubea de mult mama, pe atât de mult își ura unchiul.
—Sunt deacord cu unchiul tău. Nu o lua în nume de rău Anthony ești conducătorul ideal, dar cum suntem siguri că ești în stare dacă nu ești capabil să ai un moștenitor. Vorbele lui Enrico nu întârzie să apară și acest lucru îl fac pe Anthony să își încleșteze dinți strângând puternic de ei. Inima începe să îi bată într-un mod alert având vena gâtului încordată pulsând puternic pe sub pielea fină.
— Cine spune că nu am un moștenitor? Nu știți nimic despre viața mea sentimentală. Anthony zâmbește în colțul gurii mascând adevăratele sentimente și îi privește pe fiecare în parte -Moștenitorul meu va fi curând printre noi. Atât am de spus! Își aranjează câteva fire rebele de pe frunte cu degetele și pleacă din încăpere lăsândui pe fiecare în propriile întrebări și propria confuzie.
Urcând treptele își deschide sacoul făcândul să îi alunece pe mâini și îl pune pe braț. Se așează pe bancheta din spate și oftează lung fiind nervos și frustrat aruncând sacoul lângă el. Vorbise la nervi și acum trebuia să găsească o soluție. Nu putea să scoată un copil pe nepusă masă, mai ales că nu avea cu cine. Își lasă capul să alunece pe spate și închide ochii pentru moment.
—Street bar Alfonso. Spuse răspicat șoferului ce pune mașina în mișcare.
Nu putea gândi rațional mai ales că mintea îi era doar la blonda snelă și buzele acelea pe care le savurase cu o seară înainte. Nu știa ce putea avea atât de special fiind doar o femeie, și totuși nu o putea scoate din gândurile lui. La cât de disperat era îl sfiorase gândul să îi ceară un copil chiar ei.
—Oh Anthony nu ești chiar atât de disperat. Își repetă cu glas tare atrăgând atenția șoferului-La naiba! Țipă puțin lăsând pumnul să lovească bancheta din fața lui. Își spune în gând că un pahar de tărie îl va revigora puțin și va găsi soluția perfectă.
