Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 10

10

      Manifestația sentimentelor lui de
mai devreme o îngrozea. Conștientiza că toți cei ce fac parte din această lume teribilă sunt nemiloși și violenți, însă o mică părticică a sufletului ei spera ca el să fie divers. Își șterge lacrimile cu mișcări repezi și dezordonate și merge prin cameră înainte și înapoi cuprinsă în frustrare și nerbozizm.
Indecizia alegerii ei îi cauza timoare și gândul că va avea un copil cu acel bărbat o terorizat până în maduva oaselor. Era decisă să facă salturi mortale pentru fratele ei chiar dacă însemna să își sacrifice propria libertate. Se simțea datoare față de el și gândul că îl putea dezamăgi era mai puternic decât orice frică.

     Amintirile unei copilări strălucite îi vin ca un val în minte, fusese mereu perfectă și plăcută. Ar fi dat orice pentru un moment în acele timpuri fără griji doar cu visuri și speranțe. Își iubea fratele atât de mult și încă îl iubește din acest motiv odată pentru totdeauna luase decizia finală, o decizie ce îi strânge stomacul cât un ghem de ață însă privește positiv viitorul ce avea să vină. Respirația i se poticnește pe nesimțite în gâtlej. O parcurge un curent înghețat de-a lungul șirei spinării, înțepând-o ca vârful unor ace direct în zona toracelui. Își scutură capul alungând pe cât îi era posibil acele senzații și încalță sandalele. Coboară și răsuflă ușurată să simtă liniștea pașnică în toată casa. Iese pe ușă și merge pe strada destul de aglomerată. Observă un taxi în îndepărtare și îl oprește cu un gest de mână. Urcă pe banchetă și dă indicațiile necesare șoferului. Își lasă corpul să se mai relaxeze fiind iar singură și își lasă obrazul să se odihnească în palma ei stângă, privind clădirile pe fereastră. De fiecare dată când gândul îi zbura spre acei ochi de culoarea jadului, stomacul ei avea impresia că este împuns de zeci de albine provocându-i o durere absurdă ce nu poate fi descrisă în cuvinte. Era sigură de un singur lucru, nu era pregătită să întâmpine mira lui. Coboară din taxiu după ce plătește cursa și traversează strada spre cafenea. Își comandă aceeași cafea cu caramel și pleacă spre bibliotecă. Spera din tot sufletul să uite de el atâta timp cât era ocupată cu pregătirea standului.

     Anthony era deja la pensiune punând la punct ultimele detalii a unui caric.

      —Dacă voi mergeți pe aici și ceilalți atrag atenția cu bărcile pe partea cealaltă totul va decurge conform planului și marfa va ajunge intactă la francezi. Indică punctele de reper pe hartă când este întrerupt de ciocănitul unor degete în ușa

     —Scuzăți-mă, domnule Conti este o persoană care dorește să vorbească cu dumneavoastră. El fulminează secretara și ispiră profund cu pumnii încleștări

      —Crina suntem într-o ședință dacă nu ai observat. Nu am timp acum! Spuse el răspicat închizând ochii, calmand nervi ce ușor ușor își făceau loc în mintea lui

      —Știu domnule, dar insistă. Spune că este urgent. Bruneta închide ochii, tresărind când pumnul lui Anthony lovește aprig masa

       —Vin imediat! Înghite în sec și o mai privește odată, aceasta dispărând cât ai clipi. —Băieți continuați fără mine. Faceți cum v-am spus și totul va merge perfect. Iese pe ușa și parcurge coridorul spre biroul lui ca un fulmine. Trănteștea ușa în spatele lui, însă se oprește atunci când îl vede pe Michele ce se ridică de pe scaun.

      —Ce este Michele? Nu te-ai prezentat la ședința, la ora asta se vine?  Anthony merge spre birou și își toarnă un pahar de wiscky așezânduse pe scaun.