Atunci când Cataleya Capezza îl întâlnește pe Anthony Conti, o persoană extrem de influentă, ea este conștientă că ceea ce simte nu este tocmai dragoste la prima vedere. Ea nu caută o iubire dar șoapte la ureche, și vibrații în spatele unor cuvinte...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
11
Muchii tensionați și degetele ce se înfig în așternuturi sunt rezultatul coșmarului. Palmele se închid, în căușul acestora aflâduse o bucată din materialul cearceafului și își încoardă spatele ridicându-se câțiva milimetri de pe saltea. Urletul ei izbește pereți făcânduși cale spre camera unde doarmea liniștit Anthony. Tresare din somn și se ridică repede alergând spre camera ei. Se năpustește spre pat privind cum suferă și urlă, încercând să o ridice în brațe neliniștit.
—Cataleya trezește-te. Este doar un vis iubito trezește-te! O scutură puțin aceasta reușind să alunge coșmarul cumplint ce o tormenta ani la rând.
—Ce.. ce este? Murmură ea cu o voce gâtuită, somnoroasă și puțin speriată
—Un coșmar, ești în regulă? Vrei niște apă?Ea îl privește eliberânduse din strâmsoare și dă aprobător din cap. Anthony se ridică și pleacă lăsând-o singură. Își privește mâinile ce tremurau și nu putea explica în cuvinte ce simțea în acel moment, căci frustrarea și durerea o strâng pur și simplu de gât. Tot ce știa era că noaptea trecută fiind lângă el, acel coșmar nu îi tormentase somnul.
Revine cu un pahar de apă ce îl cuprinde în mână și înghite lent, cu mici ezitări iar lichidul rece face minuni stingând focul ce o ardea.
— Îmi pare rău că te-am trezit la ora aceasta. Spuse ștergând cu dosul palmei umezeala de pe buze
— Sunt aici dacă ai nevoie de mine. Oricând Cataleya, oricând. Îi șoptește el punând o mână peste a ei —Atâta timp cât vei fi lângă mine voi face orice îmi stă în putere să fii bine.
—Îți mulțumesc! Spune ea vlăguită privind ceasul de pe perete. El își retrage mâna și se ridică intenționând să plece dar mână ei îl oprește
—Te rog să rămâi! Sunetul acelei rugăminți îi dau o speranță incredibilă. Se rezumă să afirme din cap și se așează pe pat lângă ea cuprinzândui trupul în brațe.
O privește până când nu adoarme iar profund și dândui la o parte șuviță de păr de pe frunte o strânge mai bine în brațe și își lasă capul pe pernă adormind și el.
Primele raze a dimineții pătrund ușor pe geamul deschis și sunetul telefonului lui Anthony se aude puțin sufocat prin pereți. Se ridică tipitil din pat, ea fiind încă adormită și pleacă spre camera lui unde lăsa-se telefonul pe noptieră.
—Bună dimineața mamă. Spuse acesta ducând o mână la gură căscând
—Buna dimineața scumpule, de ce am impresia că ne evițiînultimele zile. Tatăltău mi-a spus cum a decurs ședințași ceea ce ai avut de spus... Anthony oftează și își lasă ochii să alunece peste cap
