Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 25

25

-Întradevăr contez ceva pentru tine Anthony sau o spui doar să mă faci să mă simt mai bine?

-Mă poți reputa în multe feluri însă nu sunt un mincinos. Ea oftează și își întoarce privirea în jurul lor.

-Chiar este liniște aici. Îmi dă impresia că suntem doar noi doi și atât. El își așează mâna pe gâtul ei și îi atinge cu buricele detelor părul dândul la o parte ca apoi să îi atingă forma urechii făcândo să își lase capul puțin într-o parte.

-Vreau ca aceste momente să nu le uiți niciodată. Observând cum tremură o cuprinde în brațe și își așează buzele pe pielea încă umedă a umărului drept. -Haide este destul de frig. Ea afirmă din cap și se îmbracă repede privindul cu coada ochiului cum se îmbraca la rândul lui. O cuprinde de mână și o conduce înapoi spre cabană. Ajunși în dreptul acesteia el se oprește și zâmbind o cuprinde în brațe ridicândo pe umăr mai ceva decât un sac de cartofi.

-Hei pot merge și singură! Ripostează ea lovindui spatele încordat cu palmele, mai mult în glumă.

-Nici nu mă gândesc. Își ridică o mână și îi lovește fesa stângă.

-Ai o problemă cu fundul meu și nu știu eu? Aude un geamăt printre buze însă nu putea vedea absolut nimic din ceea ce face.

-Ating ceea ce este al meu doamnă Conti.

-Anthony amețesc te rog pune-mă jos!

-Îmi strici toată distracția! O așează pe pământ cu picioarele și îi zâmbește văzând chipul ei bosumflat. Îi face semn din sprâncene să privească în spatele ei și ea își încrețește pielea între sprâncene mimând confuzia. Se răsucește pe picioare și irisurile ei se măresc în diametru fiind surprinsă de ceea ce vede. Masa frumos amenajată pentru două persoane, buchetele de flori aranjate în jurul mesei și lumârile parfumate îmbibau aerul curat cu un miros de vanilie. Își duce mâinile la gură ascunzând un zâmbet larg și îl privește mușcând buza de jos.

-Antony este pur și simplu... Se oprește și lasă mâinile în jos pășind cu hotărâre spre el. Se ridică pe vârfuri și îi cuprinde obrajii în palme punând stăpânire pe buzele lui. Atingerea ei îi dădeau o stare de bine și să o vadă atât de fericită cu acele gesturi mici era convincerea de care avea nevoie că ea era într-adevăr specială. O cuprinde de talie și îi răspunde cu ardoare acelui sărut plin de speranțe. Îi savura buzele moi făcânduși loc cu vârful limbii peste a ei. Frica ce îi cuprindea sufletul la gândul că într-adevăr a reușit să îi dezghețe inima îl terorizau și nu voia să accepte. Spera că atâta timp cât nu recunoștea adevărul ea va fi în siguranță , în brațele lui, în inima lui și în patul lui fără să știe cu adevărat ce simte pentru ea dar în siguranță. O așează înapoi pe călcâie și îi zâmbește satisfăcut.

-Îmi permiți? Îi întinde mâna ce ea o acceptă mai mult decât fericită și o conduce spre masă. Îi lasă mâna jos și împinge scaunul sub ea pășind spre locul lui așezânduse la rândul lui.

-Parcă nu erai romantic. Sau repet cuvintele tale "Flori și ciocolată". El o privește lung, cercetator, ca și cum ar fi pus în fața unui puzzle ce trebuie să îl completeze.

-Nu sunt romantic Cataleya încerc să fac cât mai plăcut timpul ce îl petrecem împreună. Ai văzut o latură a mea ce te-a speriat, vreau să vezi și restul. Vreau să vezi ce înseamnă cu adevărat să fii soția mea. Nu totul se rezumă la arme ,violență și conflicte, putem duce și o viață palpitantă, liniștită și frumoasă. Vorbind el pune în pahare vinul roșu și descoperă farfuriile ce erau acoperite cu capacele din aluminiu.