Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 19

19

     Un gând firesc de bucurie îl străpunge până și în cel mai întunecat loc al sufletului său. Nu credea că o veste ar fi putut crea atâtea sentimente. O privește câteva clipe lung încercând parcă să pătrundă în gândurile ei, însă imediat se năpustește asupra ei și o ridică în brațe făcându-și elan și se răsucește pe călcâie într-o piruetă. Sunetul râsetului ei umple aerul ce îi circundă și el se oprește sărutându-i fruntea.

    —Este o veste incredibilă. Voi deveni tată! Afirmă el satisfăcut așezândo înapoi pe picioare. —Cred că este cel mai frumos lucru ce mi se întâmplă în ultimi ani! Constată el luând aerul serios și melancolic din totdeauna.

   —Anthony, trebuie să mă ocup de stand. Vorbim acasă bine? Spuse ea dăduse doi pași înapoi.

   —Sigur. În această seară suntem invitați acasă la ai mei. Dacă ești deacord aș vrea să faci cunoștință cu tatăl meu. Ea rămâne paralizată preț de câteva secunde și înghide cu greu acel nod ce se formase în jurul gâtului.

     —Tatăl tău?  Conti în persoană? Murmură printre buze simțind cum aerul este aprope inexistent din cauza șocului ce îl are cu fiecare moment ce trece. Anthony simte cum un fior rece îi străbate întregul spate și nu înțelegea de ce este atât de turbată.

     —Cataleya? Ea îl privește și îi zâmbește scuturând din cap ca și cum ar alunga niște idei din minte.

      —Da, sigur tatăl tău, va fi interesant. Șoptește umezind buzele cu vârful limbii.

    —Nu îți face griji este un simplu om. Își duce privirea spre un băiat tânăr ce aștepta cu o carte în mână  și se întoarce spre ea zâmbind —Nu te mai rețin, ne vedem diseară și vorbim mai multe. Ea afirmă din cap și îl privește cum pleacă amestecânduse în mulțime. Își întoarce atenția către blondul ce aștepta zâmbind și încearcă să îi surâdă pe cât îi este posibil însă nu putea să nu se gândească la vorbele fratelui ei.

    Flash Back

     Ajunsă în aeroport coboară din avion și caută cu privirea unica persoană în  care avea încredere totală și știa că o putea ajuta în orice tip de situație. Aleargă spre brațele lui Michele ce o așteptau deschise și lăsând obrazul pe pieptul lui lacrimile îi curg amestecate peste obrajii fierbinți.

     —Cataleya ce se petrece? Ce cauți singură în aeroport la această oră ? Cel mai important de ce plângi? Îi ridică chipul și îi observă lacrimile ce curg ca două râuri pe piele. Ea se rezumă să dea puțin din cap și să își lipsească iar obrazul de pieptul cald și familiar ce îi dădea putere mereu.

   —Cataleya sunt preocupat? Ești bine? Te rog spune-mi ce se petrece! Printre suspine ridică capul iar și își șterge  puțin lichid sărat cu mișcări dezordonate.