Atunci când Cataleya Capezza îl întâlnește pe Anthony Conti, o persoană extrem de influentă, ea este conștientă că ceea ce simte nu este tocmai dragoste la prima vedere. Ea nu caută o iubire dar șoapte la ureche, și vibrații în spatele unor cuvinte...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
14
Cataleya doarme atât de profund încât aprope că nu își dă seama de continuitatea zgomotoasă a sunetelor înăbușite ce îi alunecă prin urechi, spre timpane. Fruntea și vârful nasului se încrețesc că la comandă , simțind bătăile inimii accelerând odată cu trezirea fiecărui simt vital și are nevoie de câteva secunde pentru a se dezmetici cât de cât. Se ridică în șezut și privește de jur-împrejur buimacă, neânțelegând unde se află. Abia atunci își dă seama de lumina mult prea puternică ce se revarsa asupra ei, ca și cum ar orbio brusc, astfel își duce palmele la ochi pentru a-i freca de câteva ori clipind din gene. Sunetul sufocat al apei și mișcările lente ale patului o derutează și mai mult. Spatele îi este cuprins instantaneu de un fior rece creat odată cu transpirația ce se prelingea pe piele. Își plimba capul într-o parte și în cealaltă privind pereți din lemn și geamurile mici rotunde fiind tot mai confuză. Se ridică din poziția incomodă având tot corpul amorțit și își așează tălpile pe lemnul podelei. Corpul se destabilizează puțin pe picioare din cauza mișcărilor și ea înghite în sec punând mâna pe pat. Metabolizează informațiile ce le are la îndemână și realizând că se afla pe apă un nod imens se acumulează în gâtlej. Sunetul unei uși o fac să își direcționeze privirea în acel loc și îl privește cum intra nonșalant.
—Tu! Țipă ea fulminândul cu privirea chiar dacă respirația i se poticnește în gât.
—Văd că te-ai trezit. Micul dejun este servit pe bordul navei. Tocmai veneam să te trezesc. Spuse el înaintând în cabină.
Ea încremenește atunci când aude cuvântul navă și simte cum o petrece un curent pe șira spinării înțepând-o ca vârful unor ace în dreptul toracelui.
—N.. navă? Șoptește ea ducând o mână în dreptul inimii
—Da Cataleya suntem pe o navă. Ce este în neregulă? Tonul vocii lui se schimbă și se apropie de ea temător
—Nu știu să înot. Răspunde ea țipând la el cât o țineau plămâni de tare —Urăsc apa! Adaugă îngrozită și tonul pielii pe chip se schimbă într-un roșu-mov din cauza stării ce o crează undele sub picioarele ei.
El își pune mâinile pe umeri ei și o privește panicat —Cataleya nu am știut. Uite... Își umezește buzele și privește puțin în jurul lui în căutarea unei soluții —Uite tot ce trebuie să faci este să ai încredere în mine. Nu vei păți nimic, yachtul este sigur. Este controlat mereu și în caz contrar eu știu să înot deci nu ți se va întâmpla absolut nimic.
Cuvintele lui o derutau și mai mult și o stare de greață pune stăpânire pe întregul ei stomac. Cuprinde brațul lui cu degetele mâinii și își înfige puțin unghiile în piele privindu-l tot mai îngrozită. Plămâni îi devin tot mai grei și respirația sacadată îi dădeau o stare îngrijorătoare.
