Atunci când Cataleya Capezza îl întâlnește pe Anthony Conti, o persoană extrem de influentă, ea este conștientă că ceea ce simte nu este tocmai dragoste la prima vedere. Ea nu caută o iubire dar șoapte la ureche, și vibrații în spatele unor cuvinte...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
18
—Cataleya ce se petrece? Conștientizarea gestului lui de mai devreme, îi dă senzația că o lovește cineva în moalele capului atât de tare încât aprope își simte stomacul chircinduse pe dinăuntru.
— Cataleya? El îi cuprinde încheieturile între palmele lui, strângânduși degetele în jurul oaselor ei într-o strâmsoarea destul de dureroasă ce îi smulge un îcnet din buze.
Privirea îi devine tot mai goală, din senin are o senzație ciudată ca și cum o pâlcă de ceață densă se așează supra irisurilor ei, împedicando să mai vadă în jurul lor. În câteva secunde degetele mâinilor ei încătușate de ale lui încep să tremure, având o vibrație în întregul corp și astfel se manifestă sentimentele ei de panică totală.
—Tu! Tu m-ai mințit să am încredere în tine și ce ai facut? Totul este un joc pentru tine, un joc vicios în care am cazut victimă. Eu.. Eu nu mai vreau să te văd. Nu ai decat să rămâi cu minciunile tale și viața ta de rahat pentru că eu nu voi face parte din ea niciodată. Își smucește mâinile el fiind suprins de cuvintele ei și înghite în sec acea senzație de golaciune ce o are în vârful stomacului. —Mă auzi Anthony. Niciodată. Țipă și pleacă spre mașină urcânduse la volan. Privind oglinda din mijloc observă cum nu se clintește de un milimentru și pune piciorul pe pedală, mașina prinzând viața sub ea. Fără să se gândească de două ori pleacă spre aeroport cu lacrimi în ochi și o senzație de golaciune ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
Nu înțelegea de ce inima ei avea bătăile atât de iregulare, de ce în sufletul ei are o tristețe fără sfârșit sau de ce lacrimile nu încetează să îi curgă pe obraji. Tot ce știa era că nu se înșelase în privința lui. Era un asasin prins într-o lume cruntă în care nu era loc și pentru ea. Nu putea să nege șarmul cu care o atrase în brațele lui, speranțele care prinseseră rădăcini în inima ei făcând treptat un loc special pentru el. Fusese atrasă de o vrajă ciudată datorită minciunilor și promisiunilor lui la care dor ea sperase și crezuse. Durea, durea al naibii de mult acel ghimpe în suflet ce îi dădea tristețea și suspinele poticnite în gâtlej. Nu știa ce înseamnă să iubești un bărbat dar în adâncul sufletului ei ceva îi spunea că ea nu este prea departe. Chiar dacă își promisese să ducă contractul la bun sfârșit fără sentimente, avea vaga senzație că inima continuă să facă ce voia ea și să nutrească ceva pentru acel bărbat naricisist și prepotent.
Ajunsă în fața aeroportului alungă gândurile ce îi macină mintea, parchează mașina și pleacă la ghișeu de unde cumpără un bilet. În momentele așteptării cu mâinile tremurând caută telefonul în mica poșetă simțind vibrațiile acestuia încontinu.
—Cataleya unde ești? Simt că înnebunesc, te caut peste tot. Vocea lui tulbură o fac să închidă ochii și să strângă din ei evitând să lase lacrimile ce erau lipite de irisuri să coboare pe obraji în jos.
