Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 27

27

   Mișcările Cateleyei erau inutile împotriva celor doi bărbați masivi ce o țineau. O aruncă pe metalul rece a furgonului și aproape că nu percepe fracțiunea de secundă în care unul dintre ei își ridică ca un fulger privirea spre locul în care se află și se năpustește asupra ei. Rămâne țeapănă cu degetele încă încleștate înfigând unghiile în pielea palmelor și nu înțelegea de ce o privea ca și cum era gata să îi frângă gâtul sub influența nervilor. Înghite în sec, terifiată, auzind doar zăngănitul gălăgios al coastelor sub bătaia năstăvălită a pulsului și închide ochii nefiind sigură de ceea ce avea să primească din partea bărbatului ce se afla la doar câțiva centimetri distanță. Însă atingerea degetelor lui pe obrazul ei o fac să încremenească. Respirația i se poticnește pe nesimțite în gât și stomacul i se strânge simțind cum arde sub văpăi năvalnice. Deschide ochii și este întâmpină de un zâmbet din partea bărbatului și o privire întunecoasă.

   —Păcat că am primit ordine stricte păpușă! Mi-ar fi plăcut să te aud cum urli. Îngrozită își întoarce capul și simțea o nevoie incredibilă să zbiere însă materialul încă o împiedica. Mâna lui cade din cauza gestului ei și el o obligă să o privească trăgândui capul cu degetele prinse bine în bărbie.

   —Haide nu mai pierde timp cu ea. Fă ceea ce ai de făcut și să plecăm odată de aici! Cuvintele celuilalt bărbat o fac să o petreacă un curent înghețat de-a lungul șirei spinării, înțepândo direct în zona toracelui. Clipește de câteva ori având lacrimile gata să curgă și încercă să se convingă că totul va fi bine. Că Anthony o va găsi și o va ajuta. Cel din fața ei se rezumă să își rotească ochii peste cap și îi scoate materialul din gură.

   —Ajutor!!! Țipă profitând că are gura liberă iar însă palma tipului o fac să tacă la fel de repede. O usturime incredibila rămâne în urma contactului dintre palma lui și obrazul ei și înghite cu greu saliva ce i se adunase în jurul limbii. Acesta desflietează capacul unei sticle maro și conținutul acesteia îl pune peste material. Vede mâna lui dreaptă cum o înfige în părul ei și îi așează materialul umed peste buze. Icnește în fața durerii având firele de păr trase de degetele lui însă mirosul înțepător ce îi pătrundeau în nărici îi dădeau o stare de calmitate. O moleșeală îi cuprinde întregul corp și nu durează mult până când adoarme în brațele bărbatului.

  ***

   Își deschide ochii cu greu clipind de câteva ori din gene fiind întâmpinată de lumina becului mult prea puternică pentru ochii ei încă adormiți. Își freacă tâmplele din cauza zumzetului ce îi persistă în timpane și în sfârșit deschide ochii privind în jurul ei. Avea buzele uscate din cauza lipsei de lichide și încheieturile mâinilor o dureau teribil, le privește încruntânduse atunci când vede semnele roșiatice pe piele și le lasă înapoi pe lângă corp. Se ridică mai bine în șezut realizând că se află pe o canapea și își duce privirea prin încăperea modernă.

    —Văd că în sfârșit te-ai trezit. Auzind acea voce masculină în spatele ei se ridică instant în picioare și privește îngrozită în urmă.

   —Tu... Tu ești Franc nu-i așa? Întreabă cu jumătate de gură târânduși cu mișcări mai mult țepene tălpile de câțiva pași în lateral.

    —Ce intuiție! Răspunde sarcastic. —Da sunt Franc.  Se apropie de ea și își lasă greutatea corpului pe canapea.

    —De... Își umezește puțin buzele și mușcă puțin din cea de jos înainte să continue ce voia să spună —De ce mă aflu aici? De ce mă ții prizonieră?  Mai face un pas în spate însă se blochează atunci când îl aude cum se foiește pe canapea.