Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 8

8

      —Te simți mulțumit acum?! Cataleya își pune mâinile în sân și îl fulmina cu privirea dezamăgită

      — Cataleya nu totul este alb și negru mai sunt și nuanțe de gri. Aceasta lume este dificilă și trebuie să ne adaptăm ei. El oftează și își lasă mâinile să îi alunece prin firele de păr știind că greul abia acum începe

     —Pe lângă că ești un prepotent ești și un mincinos. De unde știu că te vei ține de cuvânt? Flutură din gene simținduse expusă în fața lui dar continuă să își mențină tonul dur și rece

      —Cataleya sunt un om de cuvânt, dar dacă te face să te simți mai bine vom semna un contract.

    Mimica feței ei se schimba ridicând o sprânceană în sus și afirmația lui fu mai mult decât suficientă să o facă să tacă. Își întoarce privirea spre luminile orașului și își lipește capul de geam.Frustartea începe să crească treptat și în încercările ei să o ascundă se joacă cu degetele. Decizia ce o luase într-un impuls de moment acum nu i se părea atât de bună. Îl privea cu coada ochiului, fiecare punct a feței lui serioase până la umeri lați sub materialul cămășii. Înghite în sec imaginând acel om lângă ea în pat și știa că era inevitabil. Dorea doar ca totul să se sfârșească cât mai repede și să se întoarcă înapoi la familia ei. Își iubea fratele atât de mult încât a fost în stare să facă această nebunie și nu se gândise la consecințe. Consecințe ce doar ea le plătește. Inima începe să își mărească ritmul și simțea cum fiecare părticică a corpului ei tremură, ca o frunză în bătaia vântului atunci când mașina oprește în fața unei vile, de lux cu două etaje. Imaginea casei și a gradinii pline cu trandafiri albi i se părea ireală.

    —Aici locuiești? Spuse ea încă mirată privindul în ochi

    —Da, ce este în neregulă?

    —Nu.. nimic, este doar... murmură ea simțind cum obrajii îi devin roșii și fierbinți

     —Este doar? O îndeamnă el să continue cu o sprânceană arcuită

      —Foarte mare! Afirmă ea dând din umeri

    Anthony își dă ochi peste cap și îi face semn din mână să meargă înainte. Anna le deschide ușa cu un zâmbet larg pe buze și fără să pună prea multe întrebări îi invită înăuntru.

     Cataleya își plimbă privirea prin sufrageria mare și spațioasă ajungând iar spre el. Își mușcă buza de jos vizibil timidă nefiind deloc în largul ei

     —Urmează-mă îți voi monstra camera noastră. Dacă dorești să faci un duș până este gata cina.

    —Camera noastră? Cataleya își duce un deget spre ea și apoi spre el -O nu, tu domnule vei avea spațiul tău și eu pe al meu. Continuă sigură pe atitudinea ei

     El se apropie cu pași mici spre ea până când spațiul dintre ei devine atât de mic că respirațiile se amestecau între ele. Se apleacă spre urechea ei și îi gâdilă puțin zona cu respirația caldă

     —Dacă tot te am lângă mine, vreau să te am mereu. Îi șoptește și se ridică înapoi cu un zâmbet în colțul gurii sfidător.