Intersection Vol 1- Secrete În Umbră 🔞 FINALIZATA

Capitolul 17

17

Acea după-amiază își continuase cursul într-o viteză inexplicabilă sau poate faptul că stăteau atât de bine unul în compania celuilalt că habar nu au cum a trecut timpul. Cataleya zâmbește involuntar în reflexia oglinzii retrăind momentele orelor trecute. Atunci când îl întâlnise pentru prima dată pe Anthony ar fi fost în stare să bage mâna în foc că nu ar fi fost în stare de o plimbare cu o înghețată în mână prin străzile înguste aglomerate de turiști, mână în mână cu o femeie. Acea femeie fiind chiar ea. Săruturi fugare în mijlocul unor priviri sau zâmbete și râsete în port pe o bancă. Erau lucruri banale dar pline cu importanță și ea se simțea mai sigură ca niciodată. Îi  demonstrase fără doar și poate acea latură dulce și firavă închisă bine în acel labirint întunecat al sufletului său. Își netezește materialul din dantelă a rochiei de seară și dând puțin luciu pe buze zâmbește larg mergând spre ușă.

      —Mă ajuți cu fermoarul te rog? Întreabă deschizând ușa.

     —Sigur! Își ridică privirea spre el ce își aranja papionul mai bine la baza gâtului și se apropie de el cu pași mici. Se poziționează în fața lui și se răsucește pe picioare lăsând capul puțin în jos. Pălmile lui îi ating pielea umerilor ea ispirand greu simțind cum acea atingere îi cutremură întregul trup. Buzele i se întredeschid pe măsură ce palmele lui coboară spre spate atingând coloana vertebrală cu un deget. Acel gest o fac să simtă vibrații în acel loc ascuns și privirea se înțețoșează sub pleoapele ce se închid treptat. Mâna lui dreaptă apucă de materialul rochiei și cu cealaltă prinde între degetele micul fermoar ce îl ridică treptat în sus, ei sfugindui un suspin.

     — Ar fi bine să mergem până când nu mă răzgândesc să îți dau fermoarul înapoi în jos. Ea își întoarce privirea în a lui, reflectând flăcările care par că se formeaza tot mai bine în ei și aprobă din cap. Îi întinde brațul ce ea îl cuprinde cu degetele și ies pe ușă.

    —Despre ce petrecere este vorba? Întreabă lăsândui brațul urcând pe banchetă.

    —Este un bal, totul este legat de afaceri dar nu îți face griji nu vom sta prea mult. Se așează lângă ea pe bancheta și o atrage în brațele lui.

    —Păi și șoferul? Murmură în urechile lui printre râsete

    —Este surd! Nu îți face griji pentru el. Mâinile lui se strecoară pe fese și le cuprinde în palmele lui mari. O atrage spre el și îi pune stăpânire pe buze mai flămând ca niciodată savurând acele buze rozalii cu o intensitate inexplicabilă.

   —Anthony, totuși vede! Murmură ea printre suspine, simțind săruturile umede pe pielea gâtului spre ureche.

    —Cataleya ești irezistibilă, nu reușesc să stau liniștit în preajma ta. Însă ai dreptate voi aștepta sfârșitul serii. Ea se ridică și se așează înapoi pe banchetă zambindui larg.

    —Sunt încântată să cunosc această latură a ta jucăușă.

    —Sunt multe lucruri pe care trebuie să le desciperi. Îi cuprinde mâna în a lui și o asigură cu un zâmbet în colțul gurii.

    Coborând din mașină sunetul muzicii pe un ritm lent răsună din vila luminată. Înaintând spre ușa principală  ospătarii cu tăvi pe umeri, fiecare având tot felul de deliciuri culinare, serveau invitații. Cataleya era încântată de acel gen de petrecere la care nu participase în viața ei. Anthony o atrage pe ringul de dans și îi cuprinde talia cu o palma și cu cealaltă îi prinde mâna ei. O atrage mai bine lângă el și o conduce pe acel ritm lent și suav.