DRAKO - Poți sa mă iubești?

Capitolul 12

Pov. Jennifer.

   Durerea de cap și de gat chiar nu încetează din a mă lăsa în pace, așa că până la urmă deschid încet ochii, realizând șocată că nu sunt în camera mea sau cel puțin în casa mea. Vreau sa îmi mișc picioarele, însă ceva le blochează cu greutatea sa, îmi mut temătoare privirea spre lucrul ce le blochează.

— AAAAAA! Tip cât mă țin plămâni, deoarece ditamai ursul sta pe picioarele mele. Ajutor! Încep agitata sa îmi agit picioarele încercând sa dau bestia de pe mine, însă ajung numai sa o trezesc.

    Niște ochi ca de ciocolata și inocenți îmi acaparează sufletul și îmi oprește orice mișcare sau suflu. Sunt atât de inocenți, oh doamne! Se ridica de pe picioarele mele și se coboară de pe canapeaua pe care stau și nu știu a cui este. Se apropie de mine și îmi linge mana în care stăteam susținută. Este de fapt un câine!

    Realizarea mă face să răsuflu ușurată și sa îmi calmez ritmul cardiac. Doamne! Cățelul al cărui nume nu îl știu se așează lângă mine și mă privește, așteptând parca ceva. Mă ridic precauta și încerc sa îmi dau seama unde dracu' mă aflu. Sunt numai într-un tricou lung și ce mă sperie mai tare este că nu mai am sutienul pe mine. Oare ce am făcut aseară?

Tot ce îmi pot aminti este că scârba de Andrea este însărcinată și că am plecat sa îmi înec amarul, că m-am întâlnit cu Shasa și că i-am oferit un post de lucru la companie. În plus, de ce dracu' mă doare gatul? Capul ca și capul, știu că am băut, dar gatul? O amețeală cumplita mă face sa cad secerata pe canapea și sa îmi strâng capul în palme. Am nevoie urgenta de o pastila și  de un dus.

    Cățelu îmi atrage atenția lătrând spre noptiera de lângă canapea, mă întorc spre ea și vad o pastila pe care o recunosc rapid ca fiind un calmant, pe care și eu îl iau deseori atunci când mai exagerez cu băutura și un pahar cu apa și lămâie. Exact de ce aveam nevoie!

    Dracu ' sa mă ia, mă jur că nu o sa mai beau atât în viața mea! Cred că am spus asta de atâtea ori și niciodată nu am ascultat. Iau pastila rapid și beau nesătulă din paharul cu licoarea magica pentru mahmureala. Oh doamne! Am uitat de companie!

—Cât naiba este ceasul? Rostesc indignata atunci când nu găsesc nici un ceas prin jur, dar atunci când îmi ridic ușor privirea pe perete ora 14 :30 îmi resetează total mintea. Ce dracu '!   agitata încep  să mă învârt în camera pentru a-mi da seama din nou că nu știu unde naibii sunt și unde mi-au dispărut hainele?

   Încep sa cotrobăi prin fiecare colțișor al sufrageriei, asta sub privirea câinelui și sa îmi frec picioarele unele de altele, pentru că la naiba a o suta oara, am nevoie la baie.

— Ahh! La dracu '! Dau cu piciorul într-o perna pe care am azvârlit-o acum câteva minute.

    A cui este nenorocita asta de casa care nu are nici măcar un indicator spre baie? Si cine doamne Iartă-mă are scările ascunse pe după un zid de piatra, pe care nici nu l-am observat acum câteva minute?

     Le urc grăbită sperând ca măcar sa găsesc o baie, jos chiar nu aveam vreo șansă. Nu găseam nici o ușă, ziceai că erau ascunse anume ca eu sa nu le găsesc. Rămân cu adevărat blocata atunci când dau de un dormitor combinat cu o sala de sport și o ușă din sticla ce lasă la iveala o baie. Cine doamne Iartă-mă are ușa de la baie din sticla? Ca să ce? Sa te vadă când îți faci nevoile?

    Nu mai stau pe gânduri și o zbughesc, intrând ca din pușcă în baie. Contrar așteptărilor mele este decorata cu bun gust, culorile predominante fiind gri și negru. O combinație destul de... Întunecată. Spațioasă și mai important, nemaiîntâlnita până acum. Un perete uriaș din roca dura, neagra, luminata într-un fel pe dedesubt ce trimite lumina prin toată camera , îmi trimite fiori stranii prin tot corpul. Lângă acesta se afla o ditamai oglinda în care mă pot vedea perfect, sub aceasta un dulap negru, cu mai multe sertare și compartimente. Toaleta este fix lângă dus, care este unul foarte ciudat.