Puștoaică asta îmi intra pe sub piele și nu este un lucru care sa îmi convina. Trebuie sa fiu atent la drum pentru a nu face accident, dar mintea mea continua sa zboare la ea. Intru pe străduța ce da spre casa mea și încetinesc constant pana ce am oprit definitiv mașina în fata casei mele. Am o erectie uriașă și dureroasa care trebuie rezolvata numai decât. Intru pe poarta acolo asteptandu-ma cuminte Xolto, câinele meu. Nu este cu adevărat un câine, de fapt nu este un câine normal de pe pământ. Xolto este fiul cel mare a lui Cerber, a fost numit asa după zeul Xolto, care era jumătate câine, jumătate om. L-am luat cu mine pentru ca nu am vrut sa vin singur, plus ca m-am atașat de el. Sta cuminte și ma privește cu ochi lui negri.
- Xolto, hai aici băiete! Ma aplec ușor îndemnându-l sa vina spre mine.
Am venit la casa asta pentru ca am nevoie de liniște, la apartament cu siguranță nu o voi avea asa ca asta este ultima mea soluție. Nu îmi aduc curvele aici, zona asta este o zona destinata numai mie. În plus Xolto nu suferă femeile și rapid sare sa le sfâșie cu colții. El vine spre mine vesel și da din coada bucuros ca am mai trecut pe aici. Cum casa este lângă pădure, una sălbatică în care se găsesc tot felul de animale sălbatice, se descurca sa își procure singur hrana, asa ca nu îmi fac griji ca nu ii dau de mâncare și după îl voi găsi mort. Îl mângâi pe cap și ma ridic mergând încet pe crearea ce duce spre ușa casei, el ma urmărește cuminte și atunci când deschid ușa cu cheia o zbugheste imediat înăuntru.
În nopțile de iarna sau de toamna -acum este vara - îl mai primesc în casa, în rest sta afara în cușcă lui de dimensiuni uriașe. Are blana deasa și dacă nu ai ști ca este câine l-ai putea crede o oaie foarte grasa și paroasa. Cat timp nu este întărâtat de persoane necunoscute el nu are nici o treaba. Doarme, se joaca și mănâncă. Îmi las geaca din piele în cui și ma descalt de bocancii negri. Intru în bucătărie și deschid frigiderul cu gândul de a manca ceva, analizez plictisit alimentele și iau doar sticla de lapte închizând ușa de la frigider. Iau un bol și cerealele, îmi pregătesc un bol cu lapte și cereale, ma așez pe un scaun și încep sa mănânc. Trebuie sa scap de betonul dintre picioare!
Cum de am făcut tâmpenia aia, doar pentru un număr de telefon? Puteam cere sa se culce cu mine, sa îmi ofere mult mai mult, dar eu am cerut doar un număr de telefon. Ce prost ești Drako ! Ai devenit ca un puștan condus de hormoni. Pardon, pana și aia agata mult mai bine ca tine, pana și aia au mai multe șanse ca tine la ea!
- Ai devenit un prost Drako! Tip aruncând bolul, cu ce mai era în el, în peretele din fata mea.
Pieptul urca și coboară, iar inima ce nu mi-a bătut atât de tare niciodată sta sa iasă din piept. Cum de am ajuns în halul asta? Îmi pun mâinile în cap trăgând disperat de par. Nu am mai fost atât de nervos de când am părăsit iadul, de când tata mai exact a încercat sa ma căsătorească cu fel de fel de zeițe, de ninfe și diavolite. Bineînțeles că atunci când aud de căsătorie -mai ales de una forțată -ma sârbesc și ma îndepărtez imediat de orice pretendenta. Asta a fost principalul motiv pentru care am ajuns aici. Am vrut sa scap de orice numit căsătorie, obligație și responsabilitatea unei relații.
Gândul îmi zboară instinctiv la ea. Pare inocenta, însă rebela. Îmi place de ea cum nu mi-a plăcut alta. Corpul ei este cel care ma atrage, sânii aia rotunzi și perfect bronzați, fundul bombat și fin. I-am simțit formele atunci când dansa lângă mine, când corpul ei era lipit de al meu. Oare a ajuns acasă? Stai! De ce ma gândesc dacă ajunge ea acasă?
Cât de prost ești Drako?
Xolto apare de nicăieri și latră speriindu-mă. Ma uit urat la el și acesta doar mârâie. Se duce la cioburile de lângă perete și începe sa lingă laptele de pe jos. Ce ma fac acum? Ma uit la telefonul, pe care l-am scos din buzunarul de la spate, pentru a vedea cat este ora. 2 : 30. Trebuie sa merg la birou mâine și chiar dacă nu am starea necesara trebuie sa continui schița pentru casa ei. Pana acum nu este mare lucru, dar dacă ajung sa o cunosc mai bine casa s-ar putea sa ajungă uimitoare.
Îl las pe Xolto sa lingă în continuare și urc scările cu direcția, camera mea. Casa nu este mare, are doar doua etaje. Primul etaj este format din sufragerie, bucătărie și o baie, iar sus este dormitorul meu, o sala de sport și o baie conectata cu cele doua camere. Am vrut la început să fie din sticla și sa aibă un alt concept, însă vecini nu trebuie sa asiste la dați-le în care nu mai ajung sa îmi controlez puterile și sa ma transform. Casa este întunecată, culoarile predominante fiind griul și negrul . Am vrut sa fie ca o pestera, care sa îmi păstreze secretele și sa imi ofere liniștea de care am disperata nevoie, sa fie ca o ascunzătoare a diavolului.
POV. Jennifer
Încă conduc absenta de ce se întâmplă în jurul meu. Nu vreau sa merg acasă și sa sau ochii cu scorpia aia sau cu gnomul ala, dar nici nu pot sa merg asa hai-hui, pe unde vad cu ochii. Ce sa fac? Este ora 2:30, și acum? Mai bine merg acasă. Întorc mașină brusc neregulamentar trecând imediat pe cealaltă banda. Ai fi crezut ca la ora asta nu prea sunt șoferi, însă am primit niște claxoane numeroase, poate și puține înjurături. Apas mai tare accelerația și merg pe drumul ce duce spre casa mea. Dacă va avea sa îmi zică ceva cele doua creaturi -asta dacă nu sunt ocupate cu altceva -o sa le ofer cele mai ingenioase înjurături și o sa ma duc sa ma culc.
De ce și-ar dori scorpia aia sa o luam de la capăt? Pana acuma era bine mersi pe spinarea mea și îl juca pe degete cum îl vroia pe gunoiul ala -nu ca acum nu ar făcea-o, însă îl ia mai pe ocolite-, iar acum i s-a trezit conștiința-asta dacă o are-așa pe nepusa-masa. De la început m-am opus, și chiar nu am fost singura care a făcut asta. Bunica cel puțin a făcut un scandal monstru, bunicul l-a amenințat ca dacă o face nu mai are ce vrobi cu el, și multe alte rude care au început sa îl urască la fel ca mine. De ce nu poate înțelege ca ea nu este bine venita în familia asta? Pardon! Fosta asta familie.
Nu știu când și cum am ajuns asa de rapid, căci m-am trezit intrând pe porțile larg deschise ale casei mele. O parchez în locul obișnuit și trag adânc aer în piept. Haide Jennifer! Am mai venit jumătate beata, jumătate speriata și acum și nervoasa. Ce s-a schimbat acum? De ce îmi este frica sa dau ochi cu ei?
Ma dau jos din mașină și încet pășesc pe treptele casei, când vreau sa sdeschid ușa aceasta se deschide imediat în fata mea. Ce dracu? Am puteri supranaturale și nu știu? Wow! Cred ca ma îmbăt mai repede de cât credeam!
La media îl avem pe Xolton ! Puiuți din rasa asta sunt atât de draguti 😍😍, dar și el este , numai ca pare mai demonic 😈
Anunț ca am sa încep sa scriu capitole mult mai lungi ( asta se va întâmpla la orice carte ) și chiar muncesc din greu la fiecare capitol !
Sunt plina de inspirație zilele astea (chiar dacă am examen ) și se prea poate sa apară mult mai multe capitole ( lungi ) 😊😊☺
* Scuzați greșelile gramaticale !
CITEȘTI
DRAKO - Poți sa mă iubești?
Acak*** Poate ca doua lumi sunt diferite , însă amândouă pot avea același conducător. Poate ca sufletele sunt nemuritoare și corpurile sunt doar niște carcase ce le țin închise. Uneori sufletele pereche rezista chiar și peste despărțirea trupeasca...
