Îmi deblochez telefonul cu grijă. O fotografie frumoasă cu mine și Lemon e acoperită parțial de notificările celor 26 de apeluri pierdute de la Kate și Zayn. E doar ora 11, iar apelurile sunt de la ora 1 la ora 9. Cel mai probabil Kate a fost cerută în căsătorie, iar Zayn e îngrijorat de ce fac friptură cu Caleb noaptea, cu un pat lângă noi.
Mă așez pe pat fără să îl mișc prea mult și îmi ridic picioarele, după care le strâng în brațe. Toată informația nouă e copleșitoare și simt că va trebui să mi se mai zică multe lucruri, așa că mă pregătesc spiritual de ele. Cel puțin am câteva zile cu Caleb, așa că el va trebui să îmi explice partea lui de poveste.
Partea care mă îngrijorează este faptul că mi-e frică de durere. Mai exact, de durerea pe care va trebui să o sufăr când îmi voi recăpăta cealaltă parte din memorie. Puținul pe care mi-l amintesc l-am primit după ce am leșinat de durere. O durere inexplicabil de tare, pe care eu aș asemăna-o cu topirea creierului cu forța. Dacă voi fi expusă la poveștile lor ce sunt foarte posibil să mă privească, se poate să se declanșeze durerea și să-mi amintesc.
Brunetul parcă simte că sunt neliniștită și își strecoară mâna pe sub brațele mele, peste talie, după care mă trage lângă el, îmbrățișându-mă de la spate. Nu vreau să mă opun, așa că îmi lipesc spatele de el.
-De ce te-ai trezit așa de devreme?, mormăie el lângă urechea mea, făcându-mi pielea de găină.
-Eu mă trezesc oricum devreme. În schimb, tu te trezești devreme doar când mergi la spital..., șoptesc eu, făcând o pauză mică.
-Ce e?, întreabă el, observând pauza.
-Acum câteva zile m-am trezit mai devreme și te-am auzit pe hol. Ai spus că îți vizitezi o prietenă..., spun eu încet, simțind cum își plimbă vârful degetelor pe burta mea dezgolită.
-Nu suntem împreună nici de o zi și deja te apucă gelozia?, surâde el, mușcându-mi ușor urechea.
Un fior îmi trece pe șirea spinării, așa că mă ridic rapid din pat și mă întorc cu spatele la el. Frigul îmi învăluie corpul, deoarece port doar un tricou, însă, din fericire pentru mine, găsesc un sacou pe jos, pe care îl iau, acoperindu-mi brațele goale.
Caleb se ridică din pat și mă întoarce către el forțat, făcându-mă să îmi mut privirea la el.
-Roșcato, ce e?, întreabă el îngrijorat. Nu am pe nimeni în afară de tine, nu are rost să te superi.
-Atunci cine e prietena ta? Layla?, întreb eu, strângându-mi buzele.
-Nu, nu e Layla... Uite, spune el, răsuflând greu, nu pot să îți spun...
-Bine, whatever, murmur eu, scoțându-mi părul de sub palton.
-Vrei să mergi la castel?, întreabă el ca să schimbe subiectul, îmbrăcând hanoracul luat la repezeală din camera lui, deoarece și-a lăsat tricoul la mine în cameră seara trecută, când l-am păcălit.
-Da, spun eu rece, dar încă gândindu-mă la el.
-Okay, hai sus, zâmbește el, punându-se într-un genunchi în fața mea.
-Mă descurc, zic eu, ocolindu-l și ieșind din cameră.
-Nu mergi pe jos la castel, Crystal. Ai picioarele goale, strigă el, ridicându-se și scuturându-și pantalonii de praf.
-Cum am venit, așa și merg.
Deschid ușa, însă Caleb mă ia pe sus și mă pune pe umărul lui ca și cum aș avea greutatea unei pene. Mă zbat pe jumătate enervată și pe jumătate amuzată, însă realizez faptul că nu am cum să scap, așa că renunț.
CITEȘTI
Amnesia
Любовные романыCrystal, o pianistă în apogeul faimei sale, are parte de un accident tragic, în care își pierde memoria și își continuă viața, încercând să își redescopere identitatea prin zeci de fețe pe care altă dată le-ar fi recunoscut într-o secundă.
