Amnesia

Capitolul 9: Un bal blestemat

-Nimeni nu își va dezlipi privirea de tine, zâmbește Kate, mângâindu-mi ușor spatele în timp ce privim marea.
-Auzi cine vorbește!, râd eu, privind rochia albastră imensă a fetei. Ești superbă, ca întotdeauna. Zayn are cu ce se mândri, surâd eu cu subînțeles.
-Îți mulțumesc, draga mea, spune ea, roșind, după care își mută privirea înapoi la marea învolburată, deasupra căreia soarele își trimite ultimele raze. Știai că balul se ține pe terasă?
-Nu, însă au făcut o alegere bună. E o seară caldă.

-Mă bucur că nu plouă azi. Mă temeam că o să mi se întindă fardurile pe față. 
-Nu știu ce să spun, rostesc eu, privind cerul care este acoperit prin câteva locuri de grupuri mici de norișori pufoși.
-Te asigur că nu va ploua. M-am uitat pe trei aplicații la prognoza meteo: toate au spus că în noaptea asta, cerul va fi senin. 
-Ei bine, cine știe? 
-Crystal, te rog să nu cobești...
-Domnilor, vă implor!, spune Cora din cameră pe un ton mai ridicat.
-Au venit, murmur eu.

     Kate intră plină de sine în cameră, însă eu decid să rămân pe balcon ca să văd apusul până la sfârșit. Aud complimente urmate de râsete și, în final, aud inevitabila întrebare:

-Pot să o văd pe Crystal?
-Te opresc eu?, râde Kate. 

     Pașii lui Noah se apropie de terasă, însă refuz să mă întorc. Zgomotul pașilor nu se mai aude, fiind înlocuit de un surâs abia auzit. Mă prefac că nu l-am auzit și continui să privesc peisajul. 

-Crystal...

     Tresar ușor și mă întorc, privindu-l zâmbind pe Noah, care mă privește cu gura căscată intenționat. El s-a îmbrăcat cum i-am spus, cu excepția faptului că a luat o pereche de pantofi aurii care se asortează cu papionul frumos aranjat. Și-a aranjat frumos părul și s-a bărbierit, parfumându-se discret. 

-Ești fermecătoare, zâmbește șatenul, luându-mi mâinile în ale lui. 
-În cazul acesta, nu are rost să îți spun că ești perfect. Nu am intenția să te jignesc, surâd eu. 
-Mă flatezi, draga mea prietenă. Ți-am adus un buchet de flori, zice el absent, după care îmi înmânează un buchet de camelii roz. Totuși, deși nu vreau să te grăbesc, ar cam trebui să mergem, e târziu și ar fi nerespectuos din partea mea să întârziu tocmai azi. 
-Desigur, haide, zâmbesc eu, luându-l de braț. 

-De ce nu ne-ați așteptat?, întreabă Noah zâmbind.
-Aproape ați întârziat, răspunde Zayn, privindu-mă lung. Crystal, ești superbă, surâde el, sărutându-mi mâna. 
-Ei ei, ai un safir superb, de ce încerci să îmi furi smaraldul?, glumește Noah, iar Kate râde și îl îmbrățișează pe Zayn. Brunetul îi sărută obrazul și îi face semn partenerului meu că vor merge pe terasă. Noah acceptă și își încolăcește brațul drept în jurul brațului meu stâng, după care mergem în spatele lor.

     Cuplul se oprește în fața lui Stefano, domnul cu mustața amuzantă care m-a întâmpinat ieri. Ei vorbesc pentru câteva secunde, timp în care acel domn își păstrează atitudinea serioasă. Kate și Zayn încep să înainteze, moment în care bărbatul strigă cu o voce de bas: 

-Domnișoara Kate Lambert, fiica ducelui de Lambert, însoțită de domnul Zayn Chamberlain, fiul ducelui de Chamberlain. 

     Când ajungem în dreptul bătrânului, acesta zâmbește larg și îl îmbrățișează pe Noah, sărutându-mi ușor mâna. 

-Noah, deja mă pregăteam să găsesc scuze pentru faptul că întârzii, râde bărbatul zgomotos. Domnișoară Winterbourne, sunteți o adevărată bijuterie, zâmbește Stefano, învârtindu-mă. 
-Vă mulțumesc mult, zic eu, roșind.
-Ar trebui să vă prezint, am impresia că mama ta a luat-o razna așteptându-te, surâde bătrânul, bătându-l ușor pe umăr pe prietenul meu.