Amnesia

Capitolul 22: O fetiță

     Am adormit într-un târziu, complet epuizată de drum și de conversația cu Zayn. După ce prietena mea mi-a ținut un interogatoriu amănunțit aseară, pe care l-am alcătuit pe jumătate din minciuni pentru binele ei, Caleb l-a trezit pe fratele său și l-a dus mai mult cu forța în altă cameră. Nu am vrut să vorbesc cu doctorul despre asta, dar nici el nu mi-a cerut să vorbim.

     Dimineața, Kate m-a trezit la o oră destul de târzie, spre surprinderea mea. Mi-a arătat unghiile ei aranjate extraordinar, după spusele ei, după care a insistat să mergem la cumpărături.

-Ce spui, ar trebui să iau asta?, mă întreabă ea, făcând piruete în fața unei oglinzi. Rochia roz stă foarte bine pe ea, dar dacă e să fiu sinceră, orice rochie stă bine pe ea.

-Ia una albastră. Albastrul te prinde foarte bine, comentez eu, ținându-mi capul într-o mână. Chiar am cumpărat o cafea, însă degeaba: mi-e scârbă de orice în acest moment, așa că doar se răcește pe măsuța de lângă mine.

-Crystal, nu ți-a arătat cumva inelul?

     Întrebarea ei mă face să mă strâmb ușor, însă dau afirmativ din cap.

-Spune-mi, te rog, ce culoare are piatra, ca să mă pot asorta.

     Îmi vine să râd la cererea ei. Simt un dezgust inexplicabil față de persoana ei, văzând-o cum se pregătește de o logodnă pe care o vrea doar ea și gândindu-mă la viitorul nefericit al prietenului meu.

-Crystal, m-ai auzit?, întreabă ea iar, pocnind din degete.

-Nu pot să îți spun. Care ar fi surpriza?

-Totuși, mi-ai recomandat o rochie albastră. Bănuiesc că nu ți-a pierit absolut de tot simțul estetic, așa că voi merge pe mâna ta.

     Petrecem încă un timp prin magazine, obosindu-mă peste măsură. Kate mi-a spus că fratele lui Zayn se ocupă de restul pregătirilor, dar m-a rugat de asemenea să mă asigur eu însămi că toate sunt bune și la locul lor. Nu cred că aș putea fi mai respingătoare față de organizarea oricărui alt eveniment, însă mi-am promis că voi duce totul la capăt. În plus, acum sunt aproape sigură că mi-am recăpătat memoria în totalitate, așa că nu mai am niciun obstacol.

-Te voi duce acum la vilă, spune ea într-un final. Asigură-te că toate florile sunt la locul lor unde mă va cere Zayn. A, da! Pe lângă asta, te rog, aranjează-te și tu puțin, nu ți-ar strica absolut deloc.

     Dau din cap mecanic și mă urc în mașină, care începe să se miște în scurt timp. Kate pornește radio-ul și începe să cânte o melodie foarte populară, iar șoferul mașinii îi zâmbește rușinat, probabil gândindu-se că va fi concediat dacă nu reacționează nicicum.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

-Cora, mută te rog florile albastre mai către arcadă, sunt prea depărtate. Când ajunge tortul?, întreb, tăind cu două linii sarcinile făcute de pe lista încropită de Kate însăși. 

-Cam în jumătate de oră, nu am găsit căpșuni pentru decorațiuni...

-Nu pune căpșuni pe tort, Kate e alergică la căpșuni! Te rog, spune-i cuiva să cumpere un alt tort, de vanilie. Fără căpșuni.

-Fără căpșuni, repetă fata, trecând prin vița de vie pentru a pleca. 

     Mă uit pentru o ultimă oară la listă și observ că toate lucrurile sunt gata. Peste câteva minute, totul se va termina și voi putea să îmi continui viața liniștită. Arcada este așezată frumos pe faleză, înconjurată de flori, în capătul unei cărări care are de o parte și de alta viță de vie. Apusul va veni în curând, făcând întregul peisaj perfect.