Amnesia

Capitolul 7: Ești peste tot

-Kate...te rog, stai calmă, râd eu, privind-o pe prietena mea cum îmi devastează dulapul.
-Cum să stau calmă, Crystal?! Nu ți-ai ales nici o ținută pentru bal, iar Noah va fi aici să te ia peste două ore!, strigă Kate de sub haine.
-Mă duc să fac o baie și vin să te ajut, zâmbesc eu, luându-mi un halat de baie din dezastrul făcut de blondă.

     Ies tiptil din cameră și intru în baia de vis-a-vis. Mă dezbrac și îmi despletesc părul roșcat, lăsându-l să cadă pe umeri. Îmi umplu cada cu apă fierbinte și intru încet în ea, rezemându-mi capul de marginea căzii. Iau un burete de baie și încep să îmi netezesc ușor pielea înroșită de temperatura ridicată a apei. Mă grăbesc, deoarece știu că dacă voi sta mai mult de douăzeci de minute în cadă, Kate o să spargă ușa ca să mă cheme să mă pregătesc.

     După cincisprezece minute ies din baie cu părul într-un prosop și cu un halat de baie. O surprind pe Kate cum aproape plânge printre zeci de rochii.

-Draga mea, ce ai pățit?, o întreb eu îngrijorată, după ce o ridic de pe podea.
-Trebuia să îmi spui din timp că doar azi te pregătești, se plânge ea, trântindu-se pe patul moale.
-Katie, o să iau patru rochii la întâmplare...
-Nu, Crystal, acesta e primul tău bal, cum poți să le alegi la întâmplare?, mă întreabă tânăra, supărată.
-Oricum mă vei eclispsa total, râd eu, în timp ce blonda mă privește deznădăjduită.
-Sigur, domnișoara-care-a-fost-invitată-de-fiul-unui-duce-la-un-bal-extravagant.
-Ce pot să spun. Le e milă de mine și vor să își facă reclamă trimițându-și fiul să vină cu mine de braț la bal, zâmbesc eu sarcastic, așezându-mă la măsuța de toaletă și începând să îmi usuc părul folosind un foehn.
-Crystal, dragă. Înainte de bal ai avut chiar mai multe invitații la baluri și petreceri. Nobilimea a lăsat-o mai moale de când cu accidentul tău, mai ales din cauza celor petrecute la petrecere, îmi spune Kate, după ce îmi termin de uscat părul.
-Atunci probabil că este din cauza faptului că sunt orfană sau că sunt bogată, nu știu.
-Habar nu am, Crystal, spune ea, pentru a încheia cearta. Draga mea, spune-mi te rog că ai o rochie minune ascunsă prin dulap...
-Hai să vedem ce mi-ai ales.
-Cum să nu?, îmi zâmbește ea, satisfăcută de alegerile ei.

     Fata deschide pe rând cele trei huse cu rochii pregătite. Una ascundea o rochie voalată tip prințesă de un corai deschis, fără mâneci sau bretele, alta are o rochie superbă portocalie, tot de voal, cu margini din dantelă neagră, iar ultima are o rochie vișinie de satin, până în pământ. Nu m-am uitat la pantofi sau accesorii, deoarece știu că draga mea prietenă a ales ceea ce este cel mai potrivit.

-Kate, nici măcar nu am știut că am aceste rochii în dulap, râd eu, plăcut surprinsă.
-Le-am ales cu tine, când am mers în Berna, nu mai ții minte?, zâmbește ea, închizând husele.
-A, ba da, spun eu, lovindu-mi ușor fruntea cu degetele, ca să mă prefac că îmi amintesc, deși, în realitate, nu îmi amintesc nimic. Oricum, nu cred că mai am nici o rochie atât de frumoasă pe cum sunt rochiile pe care le-ai ales tu, deci... o să o iau pe asta, spun eu, luând un umeraș cu o rochie neagră și lungă de satin.
-Nu o să o iei, spune Kate, luându-mi umerașul din mână și aruncându-l pe podea. Nu mai ții doliu de mult timp. Vreau să iei ceva din... voal, zâmbește ea, uitându-se la mine de sus până jos. Ceva turquoise închis, ți se potrivește cu părul...
-Hm, zic eu, prefăcându-mă că nu știu de ce vorbește.
-Voal...cu detalii aurii...ceva superb, extraordinar...
-Cred că tu ai luat ce era mai bun, nu știu dacă am o rochie de felul acesta...
-Crystal, mă dojenește Kate. Știi deja de ce rochie vorbesc.
-Hm...nu prea cred, am multe rochii...
-Cea de la Caleb, Crys. Unde e?
-Ce rochie de la Caleb?, zâmbesc eu, prefăcându-mă mirată.
-Rochia superbă care atârna ieri de baldachinul patului tău, o rochie imensă, turquoise închis, cu detalii aurii și cu mâneci delicate tot de voal, spune blonda, enervată.
-Aaa...rochia aia, râd eu, lăsându-mi privirea în pământ.
-Da, draga mea, rochia aia. Unde e?
-...i-am dat-o lui Amelie, zâmbesc eu, pregătindu-mă spiritual de cearta ce urma să vină.
-I-AI DAT-O CUI?, strigă Kate, terifiată. De ce?!
-Pentru că eu nu am nevoie de ea. În plus, cred că lui Amelie îi stă mult mai bine decât mie în ea.
-Crystal! Ce e cu tine?
-Nimic, râd eu, cu privirea tot în pământ.
-Te porți ca o copilă râzgâiată de cinci ani! Rochia aceea e absolut superbă, Caleb ți-a dat-o pentru bal!
-Știu, Kate, dar nu vreau să îi fac pe plac. Îmi voi lua altceva, spun eu, apropiindu-mă de dulap.