All or Nothing

Capitolul 23: Autocontrol

                                          Capitolul 23: Autocontrol
               “You wanted smooth sailing and I’ve always been a tsunami.”

Deschid ochii si el se afla exact in fata mea. Privirea lui ma examina in amanunt. Imi simteam obrajii cum iau foc. Inima mea era supusa unor socuri teribile. Apropierea asta brusca era atat de intima, de incomoda, aproape interzisa. Maxilarul ii era la fel de incordat precum si restul trupului. Nu stiam ce ar fi trebuit sa fac. Eram intr-o situatie atat de confuza. Trebuia sa admit ca o parte din mine si-l dorea. Ravnea dupa atingerea lui. Imi doream sa-l simt cat mai aproape. Numai eu stiu de cat timp aceasta fantezie plutea in mintea mea. Dar, pe de alta parte, toate normele morale ma impiedicau sa permit asa ceva. Era atat de gresit ! Dar, adoram sa fac greseli.

- Spune-mi sa ma opresc, si o s-o fac. vocea lui era periculos de ragusita, de profunda. Fata lui era la cativa centimetrii de a mea. Abia daca ne atingeam, si totusi amandoi respiram sacadat. Aveam nevoie de aer ! Dar tot aerul parea ca ii apartine. Simteam ca eram aproape de sufocare, iar el era oxigenul ce imi putea asigura salvarea. Tanjeam atat de mult dupa apropierea fizica. Tanjeam dupa el. Stiam ca in cazul in care l-as fi respins, s-ar fi supus. El nu m-ar fi obligat sa fac ceva ce nu voiam. Dar, la naiba ! Voiam ! De data asta chiar voiam !

- Si daca iti voi spune sa continui? l-am intrebat, incercand sa-mi controlez vocea. Incercam sa-mi ascund disperarea. Trebuia sa fiu calma. Trebuia sa ma controlez. Trebuia sa fiu retinuta. Nu aveam de gand sa ma pierd atat de usor. Trebuia sa rezist, oricat de mult m-ar fi durut. Insa, ceea ce am spus, era o invitatie evidenta, o perimisiune. Iar pentru el, asta a fost tot. A disparut tot autocontrolul. 

Am ajuns in bratele lui, tintuita de perete si tremurand incontrolabil. Atingerea lui era inselator de tandra, de grijulie. Ma atingea usor, facandu-mi fiecare particia din corp sa se infioare. Mainile sale alergau pe corpul meu, dorind sa exploreze cat mai mult. Mi-as fi dorit sa-l pot atinge si eu, asa cum o facea el. Mi-as fi dorit sa pot avea acelasi efect asupra lui, cum avea el asupra mea. Dar eram complet lipsita de tact, complet lipsita de sarm, complet lipsita de feminitate. Pur si simplu, eram intepenita, incapabila sa fac altceva decat sa-mi tin ochii inchisi, pentru a evita contactul vizual, si straduindu-ma sa-mi rentin vreun suspin disperat. 

Brusc, imi ia mainile si mi le lipeste de pieptul lui solid. Eram atat de aproape de a ma topi. Era atat de cald si masiv si puternic. Mi-am rasfirat degetele, simtindu-l cum devine si mai incordat. I-am soptit numele, atat de incet, de tremurat, insa m-a auzit. Respira mai tare decat mine si deodata buzele lui au ajuns pe gatul meu. Daca nu m-as fi agatat de bratele sale, probabil ca m-as fi prelins pe perete, jos. Era o senzatie pe care nu o mai simtisem de mult. Era prea fierbinte, si ma mistuia complet. Buzele lui imi gustau gatul, maxilarul, coborase spre clavicula, insa nu imi atinse buzele mele. Iar asta era infinit de innebunitor. Ma strange si mai tare de solduri, si imi arcuiesc si mai mult gatul, expunandu-l si mai mult. " Opreste-te ! Opreste-te ! Opreste-te ! " Acea parte responsabila din mine, urla sa incetez, insa nu intentionam nici pe departe sa fac asta. 

- De ce esti atat de tensionata? intrebarea lui era fara sens. Pentru a nu stiu cata oara ma intrebam daca el era macar partial constient ce efect avea el asupra mea ? Ochi pantrunzatori, zambet retinut ce dezvaluia gropite adorabile. Si acea voce, aspra, inegala si profunda, ma facea sa nu ma mai pot tine pe picioare. Abia daca mai eram capabila sa gandesc coerent.

- Din cauza ta. am raspuns scurt, pentru a nu-mi trada tremurul din voce. El ras, usor amuzat, si a urcat cu sirul saruturilor, din nou. Mi-a plasat un sarut chiar in coltul gurii, iar asta m-a facut sa marai usor enervata pentru ca el continua sa ma tachineze. Fara sa ma pot controla, mi-am infasurat bratele in jurul gatului sau, si mi-am zdrobit buzele de ale lui. La naiba cu tot autocontrolul !  

El nu a ezitat nicio secunda, si mi-a raspuns. Era deodata peste tot. Mainile lui tinandu-ma strans de mijloc, picioarele lui impletindu-se cu ale mele, pieptul lui fiind presat de al meu. Dar, nu se simteau la fel cum se simteau buzele sale framantandu-le profund pe ale mele. Acea senzatie era imposibil de descris. 

-Hei, Blake....crezi ca....la dracu' ! ne-am departat instantaneu unul de altul, iar eu am incercat sa-mi aranjez agitata parul si tinuta. Blake si-a dres vocea incercand sa nu para foarte afectat ca a fost surpins in acea situatie, dar eu mai aveam putin pana intram in pamant. M-am scuzat si am iesit din biroul lui, cat de repede am putut. P-E-N-I-B-I-L ! 

Ei bine...cum a inceput asta ? Sincera sa fiu...nici eu nu am idee. Nu m-as fi aseteptat nici intr-un milion de ani sa sfarsesc sarutandu-ma cu Blake in biroul lui, ca si cum vietile noastre ar fi depins de asta. Socul mai mare se datora faptului ca el chiar era de acord cu asta. Ca nu avea niciun fel de retineri cu privire la diferenta noastra de varsta. Eu continuam sa fiu reticenta, si abtinuta, dar el se lasa mult mai usor purtata de val. 

Mi-am muscat nervoasa buza inferioara, si am pornit in graba spre complexul de locuinte unde statea Blake. Unde naiba vom ajunge cu asta ? Nu intentionam sa alimentez atat de mult lucrurile, dar era aproape imposibil sa rezisti. 

Toata aceasta confuzie a inceput exact acum doua saptamani cand eu si Blake am adormit impreuna. Nu voiam sa discut prea mult despre asta, si nici el nu parea sa acorde mare importanta. Speram ca daca vom ignora acea intamplare, lucrurile vor reveni la normal. Dar, tensiunea dintre noi parea si mai aprofundata, cel putin, din partea mea. El era acelasi zid impenetrabil, calm si neafectat. Iar pe mine ma innebunea pe zi ce trece. 

Azi, mi-a propus sa merg cu el la birou. Avea in plan, sa imi gaseasca un post de munca, ceva ce ar putea sa mi se potriveasca. Nu imi mai puteam permite sa fiu intretinuta. Trebuia sa ma fac si eu utila in vreun fel. In final, a hotarat ca as putea sa lucrez ca un fel de secretara. Avea sa imi ofere responsabilitati carora sa le pot face fata. Totul decurgea destul de normal pana sa ramanem singuri in biroul lui formal. Acesta a facut o gluma destul de incomoda cu privire la secretare si la faptul ca pot sa ma ocup si de activitati care nu au legatura cu serviciul. Chiar daca era doar o gluma, in interpretat-o complet gresit, iar Blake a sesizat asta imediat. Si fara sa realizam, lucrurile au cam inceput sa degenereze. Nici nu vreau sa ma gandesc unde am fi putut ajunge daca angajatul acela nu ar fi intrat. Unde o sa ajung in felul asta ? 

Sunt o afurisita, stiu :)))
Sper ca v-a placut acest capitol :D 
Nu prea imi sta in fire sa scriu chestii asa...picante :o3
Daar...mai facem uneori si exceptii >:)
Am cam complicat situatia...si nu stiu cum sa o mai descurc :/
Nu pot sa aleg intre David si Blake TT.TT
Voi pe care il preferati ? :3