All or Nothing

Capitolul 18: Prietenii

                                       Capitolul 18: Prietenii

                 “Mergem mai departe cu sufletele noastre blestemate.”

 

Nu puteam sa afirm ca aveam cea mai buna stare de spirit. Din nou actionam prosteste, impulsionata de nervii de moment. Drept vorbind, nu era pentru prima data cand faceam asa ceva, dar cred ca era pentru prima data cand nu aveam un plan prestabilit. Am oftat invinsa si mi-am scos telefonul din buzunarul blugilor. Din fericire aveam destula baterie. Ar fi fost de-a dreptul hilar sa intamplin o situatie cliseica, specifica unui film stupid realizat, in care, bateria telefonului cedeaza chiar in momente critice. Am ezitat o clipa inainte sa sun pe cineva. Imi era mult prea jena sa il sun pe Blake, avand in vedere ca abia ce plecase, si chiar aveam impresia ca il solicitam mai mult decat era cazul. Poate aveam noroc si gaseam un local cu program non-stop, unde sa pot sta.

Am inceput sa merg abatuta, orientandu-ma spre o zona care sa-mi fie familiara. Inca nu cunosteam foarte bine orasul, asa ca riscurile de a ma ratacii erau inca existente. Mergeam pe strada care ducea spre centrul orasului, aparent, aceea fiind singura zona pe care sa o cunosc intr-adevar destul de bine. Mi-am incheiat fermoarul hanoracului indesandu-mi mainile in buzunar. Toamna era pe sfarsite, iar serile deveneau teribil de racoroase. Incepusem sa grabesc pasul.

Ajunsa in centrul orasului am fost intampinata de ceva neasteptat. Puteam sa afirm ca oamenii erau in plina activitate, cel putin, cuplurile. Toate magazinele erau deschise, iar atmosfera aproape nocturna era perfecta. De cand am ajuns in Portland, niciodata nu am vizitat orasul dupa lasarea serii, si acum realizam ca era o pierdere colosala. Totul parea atat de viu. Decoratiunile spefice orasului, muzica pornita in diverse standuri. Nu as fi crezut niciodata ca in acest orasel linistit as putea gasi asa ceva. Am zambit surprinsa, si am fost incurajata de faptul ca, probabil, acea noapte nu avea sa treaca atat de greu pentru mine, la urma urmelor. Desigur, nu imi puteam permite absolut nimic, din moment de duceam o tragica lipsa de capital, dar aveam sa ma plimb si sa admir zona.

-Miranda?! am tresarit la auzul numelui meu, strigat de o voce cunoscuta. M-am intors sovaitoare, si imediat am intalnit chipul perplex al lui Trevor. Acesta era insotit la brat de o fata inalta si bruneta, imbracata destul de provocator pentru o simpla plimbare. M-am straduit sa o ignor, concentrandu-mi intreaga atentie asupra lui Trev. Acesta s-a eliberat instantaneu din stransoarea companiei sale, si a alergat spre mine, punandu-mi o mana pe umar si privindu-ma destul de ingrijorat.

-Ce cauti aici? m-a intrebat el, indeparandu-mi de pe chip o suvita de par rebela. Nu ma indoiam de grija lui fata de mine. De multe ori mi-a demonstrat ca ii pasa si ca este implicat cu adevarat in viata mea, dar ma simteam usor incomod sub atingerile lui blande, avand in vedere ca insotitoarea lui ne tintuia cu o privire fioroasa. M-am retras putin, dandu-i de inteles ca tanara lui domnisoara nu avea sa-l ierte pentru acea iesire, insa, spre surprinderea mea, Trevor nu a facut decat sa ridice din umeri, indemnandu-ma sa ii raspund la intrebarea pe care i-am ignorat-o.

-Sa spunem ca nu a fost cea mai buna idee sa raman doar eu si David in local. am raspuns repede, incercand sa par cat mai putin posibil afectata de ceea ce s-a intamplat intre mine si brunet, in urma cu ceva vreme. Insa, eram constienta de privirea mea abatuta, si eram constienta ca si Trevor putea sa observe confuzia de pe chipul meu. Baiatul mi-a spus sa-l astept o clipa, apoi s-a intors la cea care il privea nerabdatoare si  usor incruntata. Acesta i-a spus cateva cuvinte, a sarutat-o apasat pe buze, iar imediat aceasta a plecat supusa, cu un zambet stramb intiparit pe chip. Nu m-am putut abtine sa nu o analizez in amanunt. Nu-i puteam contesta contructia perfecta. Cu siguranta, era genul de fata care poza pentru reviste de moda. Inalta, supla si cu forme atractive. Chipul ei, de asemenea, exprima incredere si maturitate. Avea ochii de un negru intens, coplesitor, hipnotizant. De asemenea, stia si cum sa si-i puna in evidenta. Genele ei fiind lungi si incarcate de rimel. Tenul ii era perfect, lipsit de orice fel de imperfectiune, cu obrajii imbujorati si cu buze pline. Iar parul ei, acea perdea de matase neagra era principalul ei atuu. Comparativ cu ea, ma simteam nesemnificativa. Ea, arata ca o adevarata femeie, pe cand eu, puteam fi confundata oricand cu o pustoaica din scoala gimnaziala.

-E frumoasa. i-am spus lui Trevor, avand grija ca tonalitatea vocii mele sa nu para acuzatoare sau incarcata cu repros. O spuneam cu admiratie si sinceritate. O parte din mine regreta ca era fermecata de acea femeie mai mult ca sigur, de moravuri usoare, dar, nu ii puteam contesta frumusetea.

-Probabil. a raspuns el sec, nefiind tulburat de afirmatia mea. Nu voiam sa cred ca Trevor nu o considera  frumoasa, altfel, de ce si-ar petrece timpul in compania ei, daca nu s-ar simtii mandru?

-Nu te ingrijora, nu o sa-i spun Erikai nimic. eram prietena Erikai, dar in tot acest timp, Trevor mi-a fost un sprijin mai mare decat ea. Nu puteam spune ca eram de acord cu ceea ce facea el, insa Trevor imi era prieten, iar prietenii se sustin unii pe altii.

-Stiu ca n-ai face asta, Mira. mi-a zambit si mi-a mangaiat usor obrazul.

-Ma bucur. i-am raspuns zambetului sau.

-Oricum, si daca i-ai fi spus, n-ar fi contat prea mult. mi-a replicat el, facandu-ma sa ma stramb, iar acesta incepand sa rada. M-a cuprins cu bratul dupa umeri si am inceput sa ne plimbam, acesta cerandu-mi in permanenta detalii “ picante “ cu privire la confruntarea noastra, felicitandu-ma pentru iesirea mea dramatica si pentru replicile bine gandite. Facea ca situatia sa para mai putin confuza, si reusea sa ma amuze. Acesta era el, persoana care iti ridica moralul cu ficare ocazie. Stiam ca multe lucruri era gresite cand venea vorba de noi. Eu eram o nechibzuita iar el un escroc sentimental, insa, chiar credeam in validitatea prieteniei noastre.

Trecuse de ora 21:00 iar noi inca ne plimbam si vorbeam despre tot felul de lucruri. El mi-a promis ca intr-una din zilele urmatoarele ma va lasa sa-l insotesc la repetitiile cu trupa. Alaturi de Trevor, timpul trecea mult mai repede. Era energic si iti alunga orice deprimare, asa ca, aproape uitasem de toata situatia mea actuala. Dar, cu cat se facea mai tarziu, incepeam sa realizez ca nu aveam unde sa merg, sa ma refugiez. Trevor, imediat mi-a sesizat schimbarea, si m-a intrebat ce e in neregula, iar acesta a parut intr-adevar pus pe ganduri, dar nu pentru mult timp.

-Te duc la Blake. Locuieste singur. Are camere destule. E intelegator. Baiatul asta ar trebui sa fie proprietarul unei asociatii de bine facere. a comentat Blake, stapaindu-si rasul. Ma incanta ideea de a petrece si mai mult timp in compania lui Blake, dar ma temeam ca as fi fortat nota prea mult. Insa, pentru moment, alta alternativa nu aveam.

Trevor m-a condus pana la masina lui si m-am facut comoda pe locul din fata. Din spusele lui, Casa lui Blake nu era foarte departe de centru, asa ca in aproximativ zece minute, am fi ajuns la destinatie. Pe drum, priveam luminile vesele ale orasului, si am constatat ca nu era pe atat de banal pe cat il crezusem eu initial.

Cand am ajunt in dreptul unui cartier plin de case cat mai impunatoare, Trevor si-a scos telefonul si a format numarul lui Blake. Nu am avut niciodata impresia ca cei doi ar avea vreo legatura. Dupa cateva secunde de asteptare, Blake a raspuns, iar vocea acestuia era usor adormita, semn ca i-am fi tulburat somnul. Mi-am retinut un zambet.

-Haide printeso, imi cer scuze ca ti-am intrerupt somnul de frumusete, dar, fa o fapta buna si iesi putin din palat. a comentat Trev in stilul lui tipic, lipsit de menajamente sau de politete, ceea ce insemna ca erau destul de apropiati inca sa isi permita astfel de adresari si replici nu tocmai formale. L-am mai auzit pe Blake mormaind ceva ce suna a injuraturi, apoi a inchis telefonul. Pentru o clipa am crezut ca avea sa-l ignore pe Trevor. Insa, imediat, s-a aprins o lumina de la intrarea unei case uriase, iar Blake iesea din locuinta sa imbracat intr-o pereche de pantaloni sport negri si un tricou larg asemenea pantalonilor. Trevor a sarit din masina, iar eu l-am urmat. La vederea mea, chipul lui Blake a fost mai mult decat surprins, iar eu simteam ca obrajii aveau sa-mi ia foc in curand.