All or Nothing

Capitolul 29: Viitorul

Capitolul 29: Viitorul

“I’m in love with the idea of you and me still together in the future.”

Nu m-am considerat niciodata ca fiind o persoana interesanta. Probabil ca asta se datoreaza si lipsei mele de experienta in viata si in interactiunea cu lumea. La drept vorbind, nu m-am considerat niciodata o adevarata atractie. Eram mica si banala. Desii se presupunea ca as fi in clasa a 11-a, aratam ca o pustioaca din scoala gimnaziala. Eram scunda, si aveam o constructie ciudata. Nici prea firava, nici cu forme. Eram plina de contradictii atat la nivel fizic cat si la nivel moral. Nu eram demna de atentia nimanui, din moment ce nu detineam absolut nimic special. Nu aveam un par sclipitor si plin de volum. Ma plangeam frecvent de claia mea roscata ce refuza sa se supuna oricarui pieptene sau care sfida pana si cea mai performanta placa de par. Ochii mei, desii erau verzi, erau cat se poate de inexpresivi, si aratau sinistru in contrast cu cearcanele pronuntate, pe care le aveam de ani de zile. Iar pistruii erau cele mai enervante semne de pe chipul meu. Aratam ca un copil, iar asta ma facea sa ma intreb cum era posibil ca cineva ca David, sa ma priveasca cu atata adoratie.

 Ne aflam in patul din camera lui, si incercam sa adormim, dar somnul nu voia sa se agate de niciunul dintre noi. Ma cuibarisem la pieptul lui, din dorinta de a ii evita privirea. Ma simteam extrem de jenata, si prinsa intr-o situatie din care nu vedeam cale de scapare. Ce aveam de gand sa fac ? Cat mai puteam sa-mi prelungesc sederea in Portland ? Candva toate acestea aveau sa se sfarseasca. Am oftat resemnata, incercand sa-mi alung momentan toate gandurile negative din minte. Trebuia sa incetez sa imi mai fac atat de multe griji. Traiam clipa ! Asta am ales in momentul in care am plecat de acasa. David imi mangaia usor parul, iar eu ma lasam rasfatata. Timp de minute bune, a continuat sa imi alinte capul, insa, pe neasteptate, mana lui a coborat in jos pe coloana. M-am infiorat, si instinctiv m-am retras. El ma privea jenat, iar eu m-am simtit oribil pentru teribilul mod in care l-am respins. Am incercat sa ma redresez, si sa imi elimin incordarea, sa ma detentsionez cat mai rapid. Trebuia sa elimin acel moment stanjenitor, si am spus primul lucru care mi-a venit in minte:

- Mi-e teama de viitor, David. m-am intins pe spate si priveam tavanul alb si tipic din camera lui impecabila. Ne distantasem putin, iar acum, intre noi, se crease un spatiu, pe care niciunul nu indraznea sa-l invadeze, cel putin, nu momentan. Intotdeauna am apreciat diplomatia si si tactul lui David. Avea sa imi respecte spatiul intim, pana ce eu ii voi permite. Niciodata nu ma forta sa fac ceva impotriva vointei mele. Dar faptul ca reusea sa ma determine sa fac ceea ce voia el, era cu totul o alta poveste. 

-Serios ?! Tu te temi de ceva ? m-a tachinat el, razand usor. David ma privea ca pe o adevarata eroina. Chiar ma credea capabila de orice, chiar credea ca sunt in stare sa ma descurc pe cont propriu. Nu stiu de unde a tras el concluzia aceea, dar ma temeam ca se insela. Ma supraestima.

-Ma tem de prea multe. am zambit trist si mi-am intors capul spre el, care aparent ma tintuia cu privirea de ceva vreme. Umorul inca nu ii disparuse de pe chip, iar asta era un indiciu perfect ca nu se afla intr-o dispozitie in care sa purtam o conversatie serioasa.

- Cel putin nu ti-e frica de intuneric si catei. Vezi, se putea si mai rau. l-am lovit in umar si m-am intors pe o parte, stand cu spatele la el. Era enervant cand ma lua peste picior. Aparent, revenise la tipica lui atitudine incarcata de superioritate si sarcasm. Te urasc David Carson ! Acesta radea usor in spatele meu. Au trecut cateva clipe, pana s-a instalat linistea intre noi. S-a apropiat usor, testandu-mi reactiile, apoi si-a lasat un brat peste abdomenul meu, lasand in continuare un spatiu intre noi. 

- Esti cel mai groaznic ascultator ! Si habar nu ai sa dai sfaturi. m-am plans eu, pufnind iritata. Ii simteam rasuflarea calda in ceafa, si mana plasata pe abdomenul meu. Incepeam sa devin incoerenta, si ma temeam teribil de acest lucru.