All or Nothing

Capitolul 26: Captiva

Capitolul 26: Captiva
“I’ve turned people into homes, and I ended up homeless.”

Blake nu a reactionat in niciun fel in momentul in care am ajuns acasa. Nu a mentionat despre intalnirea cu David. Nu mi-a adresat nicio intrebare cu privire la motivul subitei mele vizite. Actiona normal, fara sa isi tradeze vreo emotie, vreun sentiment. Era de-a dreptul inexprexiv. Atitudinea lui era dezarmanta, asa ca nu am indraznit sa ma adresez lui. M-am refugiat in camera mea, si m-am aruncat in pat, ascunzandu-mi chipul in perna si mi-am eliberat suvoiul de lacrimi pe care il retinusem de zile bune. Ma simteam prizoniera, blocata in aceasta inchisoare luxoasa. Nu cautasem niciodata un confort exagerat, imi doream sa explorez, sa cercetez. Mi-am parasit familia, locurile natale si integritatea, din dorinta de a evada. Imi doream sa caut ceva noi, sa ma detasez de rutina, sa abandonez cotidianul. Imi doream o viata diferita, imi doream sa experimentez elemente noi. >>Ai citit prea mult carti. >>  Nu stiam daca sa ma revolt impotriva constiintei mele artagoase. Dar soaptele ei conspirative-rautacioase erau adevarate. Cautam o aventura adevarata, o calatorie, asemenea celor din cartile mele. Dar am esuat lamentabil. Nu imi obtinusem libertatea in acel mod. Pentru ca sunt aici, captiva, in locuinta lui Blake. Duc o existenta banala. Lucrez zilnic la biroul lui, fiind politicoasa cu toti acei oameni snobi si plini de bani. Le aduc cafelele si trebuie sa suport critici exagerate si mofturi neintemeiate pe baza capacitatilor mele inexistente de a face o cafea buna. Ipocrizia lor este amuzanta, sunt constienti ca nu eu prepar cafeau, ci aparatul mare din hol. Dar, imi retin comentariile impertinente de fiecare data. 

Acum realizez ca am devenit atat de frustrata in acest interval de timp. Toata acea libertate la care tineam mi-a fost rapita si am ajuns sa ma supun unui stil de viata ce nu imi apartinea. Asa ca, acum aveam nevoia acuta sa plang, sa imi elimin nemultumirile, sa ma lepad de frustrari. Voiam sa plang, sa plang pana ce voi ramane fara lacrimi, sa plang pana nu voi mai avea nevoie, sa plang pana voi adormii, pana ce visele vor lua locul realitatii. Aveam nevoie de odihna. Si stiu ca la un moment dat chiar am adormit. Dulcea amortire a somnului m-a cuprins. Era bine venita.

Cand m-am trezit, camera era intunecata. Eram confuza, si ceata somnului inca plutea in jurul meu, asa ca mi-am verificat telefonul pentru a afla ora. Am tresarit surprinsa cand am vazut ca era trecut de ora 3 dimineata. M-am ridicat in capul oaselor si mi-am aranjat camasa pe care o purtasem la birou. Era prima oara cand adormisem imbracata. M-am ridicat sovaitoare din pat, si m-am miscat cu grija prin incapere, cautand ceva comod in care m-as putea imbraca. Nu indrazneam sa aprind lumina in camera. Bajbaiam prin intuneric si incercam sa ma imbrac fara sa fac prea mult zgomot. Cand mi-am imbracat pijamalele prorpii, pe care le-am luat cu mine inca de cand am plecat de acasa. Am incercat sa adorm din nou, dar imi era cu neputinta. Blake dormea cu siguranta la acea ora, asa ca eram tentata sa merg in sufragerie, sa ma prabusesc pe canapea si sa urmaresc un film de proasta calitate, dar care sa ma retina si sa-mi alunge orice ganduri pesimiste as fi avut. 

Am deschis usa, si spre surprinderea mea, am surprins de la parter, o lumina slaba de la televizor. Fiecare fibra imi spunea sa ma intorc in patul meu si sa dorm, dar creierul meu dadea comenzi eronate si ma indrepta spre sufragerie. Am distins silueta lui Blake. Era intins pe canapea, si nu stiam daca adormise in fata televizorului sau chiar urmarea filmul care rula. Paseam cu grija, cu o gratie atipica mine, care eram o neindemanatica devotata. Cand am ajuns in spatele canapelei, am surpins o miscare, Blake s-a intors la mine si m-a privit cu o licarire ciudata in ochi:

- Nu dormi? m-a intrebat, iar vocea lui era joasa si ragusita. Am simtit in respiratia lui un vag miros de alcool, iar asta m-a facut sa tresar. Am privit spre masuta decorativa din fata canapelei, iar acolo era o sticla goala de whiskey. Nu stiam ca prefera bauturile tari. Chiar voiam sa ma retrag, pentru ca nu stiam cum m-as putea descurca cu un Blake in stare de ebrietate. Am ridicat din umeri, incercand sa dau aparenta faptului ca sunt relativ nonsalanta.

- Nu...Am venit sa beau putina apa. am mintit incercand sa-i dau de inteles ca nu aveam nici cea mai mica intentie de a ramane cu el. Dintr-un anume motiv imi doream sa pastrez distanta de el. Nu stiam daca evenimentele anterioare m-au influentat, sau pur si simplu ma nelinistea faptul ca bause. Cert era faptul ca nu aveam de gand sa stau si sa aflu. Am trecut pe langa canapea, si m-am indreptat spre bucatarie. M-am clatit putin pe fata, apoi m-am sters cu un servetel de bucatarie. Cand am dat sa sa ma intorc, m-am izbit de un Blake masiv si ametit. Mi-a zambit strengareste, iar eu am rasuflat usurata, si m-am prefacut mai speriata decat eram defapt. Nu voiam sa-i dau de inteles ca incercam sa fiu prudenta si sa evit apripierea de el. 

- Fricoasa ca o pisica. mi-a soptit el, apropiindu-se mai mult decat as fi preferat in acel moment. M-am departat putin, incercand sa par cat mai teatrala si sa-l fac sa creada in socul meu fals.

- M-ai luat prin surprindere. m-am smiorcait eu, ocolindu-l si iesind din bucatarie. M-am panicat in clipa in care am constatat ca ma urmeaza. Cunosteam tipul asta de comportament. Trebuia sa-l resping, sau sa ma indepartez de el. Dar cum puteam face asta, avand in vedere ca locuiam in casa lui si avea acces oriunde. Am incercat prima tactica:

-Scuze, eu o sa ma intorc la culcare. Noapte buna! initial, nu a spus nimic, asa ca nu am asteptat vreo reactie, si m-am indreptat spre scari. Apoi l-am auzit in spatele meu:

-Pot sa vin cu tine? m-am intors si i-am vazut un zambet jucaus instalat pe chip. Acel zambet era cel mai periculos dintre toate. Am oftat usor iritata, si l-am intrebat, incercand sa-mi pastrez fermitatea:

-Tu nu ai de gand sa dormi ? 

-De ce sa dorm cand pot face ceva mai productiv? ei bine...asta m-a socat  si nu stiam cum sa combat intrebarea lui. Era clar ca stia ce dorea, si incerca sa-mi transmita si mie acelasi lucru fara menajamente. M-am incruntat la el, si asta a facut sa ii largeasca zambetul de pe chip. Nu stiam cat de inteligent ar fi fost sa ii spun ceva in acel moment, asa ca m-am abtinut. Sa merg in camera mea nu ar fi fost o solutie, pentru eram constienta ca m-ar fi urmarit. Indicat era sa raman in sufragerie, avand astfel, un spatiu deschis. 

-Ce vrei, Blake? l-am intrebat mai rece decat as fi intentionat.

- Amuzant ca intrebi. a ranjit el, apoi totul s-a intamplat atat de repede. Eram intins pe canapea, iar el era deasupra mea, presarandu-mi saruturi pe gat, tragand cat de mult poutea de gulerul bluzei de pijama. Stateam imobita, incercand sa nu reactionez. Ma incordam si speram ca se va oprii in momentul in care va observa ca nu ii raspund. Insa, nu s-a intamplat. Se comporta ca si cum i-as fi apartinut, si nu avea nicio relevanta ceea ce imi doream eu. Cand i-am simtit mainile ratacind pe sub betelia pantalonilor mei, am inceput sa ma opun. Era atat de buimac si surprins. M-am ridicat furioasa de pe canapea, si i-am aruncat cea mai rece privire de care eram capabila.

-Nu ma poti obliga sa fac ceva ce nu vreau. Controleaza-te, Blake Bennet ! mi-am sters lacrimile, care nici nu am realizat ca au inceput sa-mi traverseze obrajii. Am urcat scarile in fuga, si m-am napustit in camera, trantind usa in urma mea. M-am prabusit in pat, hotarata ca a doua zi aveam de gand sa-mi fac bagajele si sa parasesc nu numai casa lui Blake ci si Portlandul. Salariul din ultimele luni era mai mult decat suficient pentru mine. Brusc, am auzit usa deschizandu-se, iar Blake s-a asezat langa mine, cuprinzandu-ma cu bratul.

-Iarta-ma, Miranda ! doar ca nu voiam sa ii aud scuzele. Nu voiam sa ascult vreo justificare. Voiam doar sa adorm, sperand ca urmatoarea zi voi fi intr-un tren si voi pleca oriunde in alta parte. 

-Maine o sa plec. stiam ca nu avea nevoie de mai multe informatii. Nu a raspuns. Nu a obiectat. Doar s-a ridicat si a parasit camera fara alte comentarii. Apoi m-am cufundat intr-un somn rece, si fara vise. Se apropia iarna.