All or Nothing

Capitolul 19: Legături

                                      Capitolul 19: Legături

                “Nu înţelegi! Tot ce mă leagă de locul acela mă distruge.”

 

Imediat, Blake a inceput sa para constient de prezenta mea, si a inceput sa se fastaceasca. Nu stiam daca era jenat pentru tinuta lui sau pentru parul ciufulit, sau pur si simplu se simtea incomodat de prezenta noastra. Ma intrebam daca nimerisem intr-un moment inoportun. Trebuia sa spun lucrurilor pe nume, Blake era un tanar superb, si cu siguranta era curtat de multe fete. Mi-ar fi fost greu sa cred ca isi petrecea noptile singur. Si mai mult ca sigur nu as mai fi suportat inca o situatia la fel de stanjenitoare precum cea pe care am creat-o intre Trevor si acea bruneta. Blake a deschis poarta metalica, incuiata prin interior si a iesit in intampinarea noastra, facand eforturi evidente pentru a se dezmeticii.

-Sincere scuze, printeso, nu am vrut sa-ti tulbur somnul, dar am fost fortat de imprejurimi. i s-a adresat Trevor, incredibil de amuzant de situatie. Blake si-a retinut un comentariu, si am inteles ca intentiona sa-i arunce cateva replici, pe care eu nu ar fi trebuit sa le aud.  Era o noua latura a lui Blake, pe care eu nu o cunosteam. In preajma mea era linistit, responsabil foarte retinut. Mi-as fi dorit sa-l cunosc pe adevaratul Blake, insa, fata de mine, el prefera mai degraba  sa fie prudent si matur.

-Esti bine venit oricand, prietene. Prezenta ta mirobolanta ma bine dispune cu fiecare ocazie. i-a replicat Blake avand vocea incarcata de sarcasm. In ciuda tachinarilor prezente, era clar ca erau familiarizati unul cu altul. Potentiala prietenie dintre ei imi starnea curiozitatea, insa, momentan preferam sa imi retin orice fel de intrebari.

- Ma flatezi. Lasand la o parte declaratiile de dragoste, pustoaica are o problema, pentru ca aparent, problemele se tin dupa ea mereu. in urma afirmatiei lui Trevor m-am intors si m-am incruntat la el, iar acesta mi-a zambit vinovata si mi-a ciufulit parul.

-Mdaa…Miranda atrage problemele cum atrage ecranul televizorului praful. In orice caz, cu ce va pot fi de folos, dragii mei ? afirmatia lui Blake nu era tocmai prietenoasa, si m-am simtit chiar atacata, insa tonul lui era unul usor amuzat si a reusit sa indulceasca replica printr-un zambet bland. Chiar daca replica lui mi-a ramas intiparita in mine.

-Eroina noastra, a luat initiativa si i-a dat cateva replici usturatoare antagonistului afemeiat, dar in final, cand tot curajul ei s-a dus pe apa sambetei, l-a fentat pe David si a fugit din local. Fata asta ar putea sa fie o alergatoare de performanta, cum da de o situatie dificila, cum fuge. am pufnit iritata. Nu-mi placea faptul ca eram subiectul lor de amuzament. Recunosteam faptul ca ambii aveau dreptate, dar ultimul lucru de care as fi avut nevoie ar fi fost sa imi arunce ei reprosuri si sa ma faca sa ma simt vinovata. Blake a parut sa observe ca deveneam iritata de tratamentul lor, asa ca a inaintat spre noi:

-Am inteles…Miranda, poti ramane aici o perioada. Insa, trebuie sa ne gandim serios la ce vei face pe viitor. Pentru ca, asta nu e viata. Fie te angajezi undeva, fie te ducem acasa. Astea sunt singurele alternative pe care le avem. Gandeste-te ce e de facut. simteam  ca acesta era un ultimatum. Simteam ca atat Trevor, cat si Blake ma voiau plecata de aici, ceea ce nu era un gand tocmai placut.

-Mi-as dori sa puteti intelege. Poate ca par naiva, poate ca par necugetata, insa sunt constienta de ceea ce se intampla in viata mea. Nu vreau sa plec, nu vreau sa ma intorc acasa. Credeti ca o sa fiu primita inpoi cu bratele deschise ? O sa invat sa muncesc, o sa fac orice pentru a putea ramane aici, o sa va ascult pana si pe voi. nu ii imploram, si nu eram disperata in incercarea mea de a ii convinge sa imi permita sa raman. Incercam sa par ferma si impunatoare, sigura pe mine. Incercam sa fiu exact asa cum si-ar dori Blake. Stiam ca aprecia persoanele sigure, persoanele increzatoare, asa ca imi puneam sperante ca atitudinea mea il va determina sa-mi ofere o sansa.

-Fie. Ai o incredibila capacitate de constrangere, si nu cred ca am avea munca usoara cu tine daca te-am refuza. Trev…daca e in regula, poate ramane la mine. O sa vin maine sa-i iau lucrurile. a concluzionat Blake si mi-a facut semn sa il urmez.

-Dat fiind faptul ca am rezolvat situatia momentan, eu cred ca ar trebui sa plec. a spus Trevor inabusindu-si un cascat. Aparent, principala lui destinatie era propriul pat si avea sa-si dea intalnire in lumea viselor cu perna. M-am dus spre el, si l-am imbratisat strans, multumindu-I astfel pentru ajutorul acordat. Trevor m-a mangaiat usor pe spate, apoi m-am desprins, indreptandu-ma din nou spre Blake.

-Ai grija la drum ! i-a strigat Blake sarcastic, iar Trevor a mimat din buze cateva “ multumiri “ Amandoi am inceput sa radem, si dupa ce l-am vazut pe Trevor pornind masina, Blake a inchis la loc poarta metalica, si ne-am indreptat spre imensa lui locuinta. Il urmam sfioasa, fara sa scot vreun cuvant. Nu ma simteam foarte comod in situatia de fata. Ma simteam ca o adevarata povara pentru Blake, si nu-mi doream sa ma vada in acel fel. Am oftat si am intrat dupa el in interiorul imobilului. Am ramas mult mai socata decat atunci cand am intrat in blocul in care locuiau David si Erika. Locul nu numai ca era atat de spatios, dar, era si foarte curat. Dupa asteptarile mele, Blake era in permanenta organizat.

-E destul de stanjenitor, asa ca o sa evit orice prezentari cliseice gen “ bunt venit in casa mea “ sau ceva de genul. Cred ca o sa sarim peste partea introductiva, si o sa te duc intr-o camera in care sa stai. acesta a luat-o inaintea mea, urcand scarile inalte de marmura perfect lustruita. Ma simteam ca intr-un palat. Am tropait emotionata si ajunsi la primul etaj, Blake a cotit pe un culoar unde se gaseau mai multe camere. Acesta m-a dus spre ultima incapere din hol, si a deschis usa, aprinzand imediat si lumina. Am intrat timida, admirand camera spatioasa, in care domneau culori foarte placute. Un frumos contrast intre alb si albastru. Nu era foarte incarcata cu mobiliere. Nu era decat dotata cu strictul necesar, ceea ce m-a facut sa realizez ca era o camera de oaspeti. Avea un pat mare, cu o lenjerie impecabila , un dulap de dimensiuni potrivite, o masa in jurul careia erau pozitionate 3 scaune si o noptiera micuta aflata langa pat. Am pasit inauntru fara a ma plange ca nu aveam pijamale, si m-am asezat pe marginea patului privindu-l lung pe Blake. Il simteam incordat. Acesta a oftat si s-a apropiat incet. S-a asezat pe marginea patului pastrand precaut distanta, dar brusc mi-a luat mana dreapta si mi-a mangaiat usor podul palmei:

-Am incredere in tine, si stiu ca vei face ceea ce este mai bine pentru tine. Acum, odihneste-te, o sa discutam maine mai in amanunt. Sunt destul de obosit si nu am cea mai buna dispozitie, dar promit ca maine voi fi o companie mult mai placuta. mi-a zambit dragastos si m-a sarutat pe frunte. Apoi s-a ridicat si a iesit din camera, inchizand usa in urma lui. La cateva minute m-am redresat si eu. Mi-am descaltat tenesii jerpeliti si m-am intins pe pat privind tavanul alb. Eram cu adevarat o problema pentru cei de aici. Am oftat dezamagita si mi-am retinut cateva lacrimi. Aveam nevoie de un somn bun. M-am ridicat din pat si m-am indreptat spre intrerupator, instaland intunericul in incapere. Am bajbait putin pana am ajuns la pat, dar o data ajunsa, m-am strecurat sub patura si m-am lasat purtata de somn.