All or Nothing

Capitolul 13: Promisiunea

                                            Capitolul 13: Promisiunea

                         “ Caci toti ucidem ce iubim. Dar nu murim cu totii “

 

Trebuia sa recunosc faptul ca Trevor mi-a fost de mare ajutor.  Nu numai ca imi daduse niste sfaturi utile care m-au facut sa diminuez starea de disconfort, dar, conversatiile cu el, chiar mi-au prins bine. Ii eram pe deplin  recunoscatoare pentru tot efortul si grija lui, inca nejustificata. Era ultima persoana la care m-as fi gandit ca ar putea sa-mi fie alaturi intr-o asemenea situatie.

Dupa un dus revigorant cu apa calda, corpul meu devenise mai maleabil. Inca ma simteam groaznic, dar cel putin acum era suportabil. M-am indreptat spre bucatarie, unde l-am gasit pe Trevor cautand ceva prin niste sertare. M-am asezat lenesa pe unul dintre scaunele pozitionate in jurul mesei  si l-am privit doar, fara a scoate vreun cuvant. Nu puteam nega evidenta. Trevor era intr-adevar atractiv. Felul in care parul lui saten si ondulat ii era ravasit, multitudinea tatuajelor de pe brate, atitudinea aroganta si increzatoare, stilul inedit. El era cu adevarat un mister. Un mister care te intriga prea mult. Un mister care te domina, care iti sporea curiozitatea si iti trezea in interior o dorinta de a il explora, de a-l afla. Chiar incepeam sa o inteleg pe Erika. Incepeam sa inteleg motivul pentru care il tinea cu disperare langa ea, dupa  cate i-a pricinuit. Incepeam sa inteleg de ce nu putea renunta la el. Cu siguranta crea dependenta. Brusc, momentul meu de gandire arofundata a fost spulberat atunci cand Trevor mi-a intins  un pahar cu apa si o pastila. M-am incruntat la vederea lor , iar rockerul si-a dat ochii peste cap atunci cand am inceput sa protestez:

-Nu sunt eu o experta, dar…pastilele nu sunt tocmai indicate in asemenea situatii. Trebuie sa treaca de la sine. Asa ca, nu, multumesc, dar cred ca o sa refuz. Intotdeauna am avut probleme cu farmaceuticele, asa ca refuzam cu incapatanare sa apelez la pastile. Aveam sa aleg calea cea mai dificila dar sigura, fara alte complicatii. Cu toate acestea, in ciuda seriozitatii cu care tratam situatia, Trevor a inceput sa rada:

- Ammm…Mira…eu cred ca pe asta ar trebuii sa o iei. Sigur…te inteleg daca esti in cunostinta de cauza, si crezi ca nu ai nevoie de asa ceva. Doar ca…sper ca peste cateva luni nu o sa te vad ingrijind copii. Instinctiv am facut ochii mari si am insfacat pastila, inghitind-o instantaneu, fara apa chiar. Alt gest prostesc ce l-a determinat pe Trevor sa rada de mine. Nu era deloc placut.

- Oh, Doamne ! De unde stii tu atatea? l-am intrebat eu, pe un ton oarecum exasperat.

- Esti sigura ca vrei un raspuns? mi-a adresat aceasta intrebare si mi-am dat seama ca puteam traii foarte bine si fara acea informatie.

- Mda…ai dreptate. Cred ca nu.

- Din experientele cu Erika. Uite, Miranda, am mai avut discutia asta si inainte. Nu sunt cel mai bun, cel mai de treaba tip. Sunt un idiot. O stiu. Imi asum asta. Am facut multe tampenii pana acum, mereu o sa fac. Si de asta chiar nu vreau sa iti las impresia ca as fii cineva minunat, cu o inima de aur, sau cine mai stie ce sfant. Nu vreau sa crezi asemenea lucruri despre mine, nici macar o secunda. Da, te ajut, nu urmaresc nimic, dar sa nu crezi ca tot ce fac acum, schimba cumva firea. vorbea rar si ma privea in ochi, semn ca era cat se poate de sincer. Imi doream sa-l contrazic, eram impulsionata sa fac asta. Dar stiam ca intr-un fel avea dreptate, stiam ca si Trevor avea pacatele lui. Asa ca, nu avea sens sa il contrazic numai din politete asa ca am raspuns:

-Stiu. Nu o sa uitcine esti cu adevarat. Dar apreciez tot ce ai facut pentru mine. i-am zambit linistitor, iar acesta mi-a raspuns, parand usurat de situatie.

-Ma bucur ca am lamurit asta. Deci, de acum care iti e planul ? O sa te intorci acasa ? intrebarea lui a reusit sa ma surpinda si sa-mi trezeasca un sentiment de indignare. Chiar se astepta sa plec numai din cauza lui David ? Eram mai puternica de atat, asa ca am clatinat din cap, in semn dezaprobator:

- Nici nu ma gandesc ! Acasa nu ma mai intorc, si in fond, chiar duc lipsa de bai. Am nevoie de un loc de munca. Trev, chiar imi doresc sa fac ceva pe cont propriu, si stiu ca sunt capabila de asa ceva. rockerul a oftat adand, apoi mi-a ciufulit parul . Am zambit usor amuzata si m-am ridicat de pe scaun.

- Cred ca o sa ma intorc la canapeaua mea din cafenea. in acel moment imi parea cea mai buna solutie si locul ideal. Aveam sa fiu singura si as fi putut sa-mi petrec timpul in pace, gandindu-ma la cat de stupida am putut sa fiu. Trevor parea sa-mi respecte decizia si mi-a ingaduit sa ma schimb in hainele mele si sa-l astept pentru a merge impreuna la cafecea.

Ne-am miscat destul de repede, eu aruncand pijamalele Erikai in cpsul de rufe, reintrand in posesia hainelor mele obisnuite. Cand am iesit din baie, l-am gasit pe Trevor asteptandu-ma in hol, jucandu-se cu cheile de la masina. Era imbracat complet in negru: o pereche de blugi negrii taiati, un tricou negru si un hanorac negru. Negru. Negru. Negru. Nu aveam sa-I comentez vestimentatia sa cea sobra, pentru ca, arata la fel de exceptional ca de obicei. M-am apropiat de el si l-am vazut privindu-ma cu atentie, asa ca am zambit slab si l-am intrebat:

-Pe o scara de ;a 1 la 10, cat de ciudat merg ? baiatul a ras amuzat. Era un ras simpatic si retinut. Nu voia sa ma faca sa ma simt jenata, dar realizam retinerea:

- Nu vri cu adevarat un raspuns. si stiam ca asa era. Mi-a aruncat un ultim zambet si mi-a facut semn sa-l urmez. Am iesit din apartament si am luat liftul. De aceasta data, luxul nu m-a mai impresionat atat de tare. Da, era adevarat, totul arata la fel de extravagant si superb, dar nu mai avea nicio insemnatate pentru mine. Tot ce imi doream era sa ma indepartez de acel loc. Cand am iesit din bloc si ne-am indreptat spre parcare, am scanat cu privirea intreaga zona. Nici urma de masina lui David. Am oftat puternic si am marit pasul incercand sa nu raman prea mult in urma lui Trevor, care mergea destul de repede.

Am urcat in masina lui si m-am facut comoda pe scaunul din fata, din dreapta soferului. Imediat ce a pornit masina mi-am facut o promisiune. Mi-am promis ca nu o sa mai pun vreodata piciorul in acel apartament si ca nu voi mai interactiona vreodata cu David.