All or Nothing

Capitolul 9: Secretul

                                               Capitolul 9 : Secretul

                                           Secretul stă în sentimente

Stiam ca a fost o prostie din partea mea. Nu trebuia sa permit sa se intample asa ceva. Voi regreta multa vreme acel sarut dintre mine si David. Trebuia sa nu las pasiunea sa-mi intunece mintea. Nu il cunosc deloc pe David, dar pot spune clar, ca nu actioneaza niciodata impulsiv. Sigur urmareste ceva, sau poate doar incearca sa obtina ceva, sa ma innebuneasca pe mine, sa ma epuizeze mental, incat sa cedez si sa plec. Nu-mi puteam da seama care era scopul, motivul acelui sarut, dar ma bulversa complet.

Pe toata durata drumului, David nu a mai spus nicio vorba. Nu mi-a aruncat nici macar o privire. Probabil ca si el facea acelasi lucru ca si mine, se gandea intens la ceea ce s-a intamplat intre noi mai devreme. Probabil ca realiza si el gravitatea situatiei. Poate ca se gandea cum sa faca sa motiveze incidentul, sau cum sa-l faca sa treaca pur si simplu. Ma simteam atat de jenata de propria persoana.

Cand am ajuns in fata localului, am dat sa cobor din masina, cat mai repede, dar David m-a oprit. Inima mea a inceput sa bata din ce in ce mai tare. Eram perfect constienta ca urma o discutie pe tema asta. Asa ca incercam sa ma pregatesc sufleteste pentru ce e cel mai rau. David a oprit motorul si s-a asezat mai comfortabil pe scaunul soferului. Privea inainte si era foarte ingandurat. Cat mai avea de gand sa ma fiarba ? Aveam nevoie sa spuna ceva. Toata acea tacere era de-a dreptul inconfortabila.

-Asculta…nu pot sa explic ce s-a intamplat mai devreme intre noi. Habar nu am de ce am reactionat asa. De vina sunt numai ochii aia ai tai ! a oftat el neputincios, iar pe mine m-a socat si mai tare. Ochii mei ? Ce era in neregula cu ochii mei ? Eu eram complet fascinata de ai lui. Defapt, eu eram fascinata de tot ceea ce tinea de el. Poate ca de aceea si reactionam asa. Poate ca de aceea ma agitam atat de mult. Dramatizam prea mult. Nu s-a intamplat o tragedie, a fost doar un sarut. Nimic iesit din comun. Cu toate ca in mintea mea se invarteau infinite ganduri, m-am limitat la o intrebare atat de seaca si deloc importanta comparativ cu destainuirile lui David.

- Ce legatura au ochii mei ? el zambii inocent si imi mangaie usor obrazul. Un gest ce m-a luat din nou prin surprindere. De ce continua sa se poarte atat de dragut cu mine. Nu obisnuia sa faca asta.

-Nu stiu…sunt atat de mari si de verzi, atat de expresivi, hipnotizanti. Esti ca o pisica. la ultima afirmatie a ras slab. Eu una eram mai mult decat confuza. De ce era atat de pierdut cand vorbea despre ochii mei ?  De ce ma mangaia ? De ce se uita la mine in felul acela ? Asta nu e David. E imposibil !

-Eu…nu stiu…nici macar nu m-a lasat sa articulez o propozitie ca si-a lipit din nou buzele sale moi de ale mele. Ma saruta usor, aproape timid, mangaindu-mi usor, cu degetele pielea gatului. Fara sa imi dau seama, ii raspundeam la sarut. Nu era ca si cum as putea controla ceva. Totul se intampla involuntar, nu puteam spune ca impotriva vointei mele, dar…pur si simplu nu ma puteam impotrivii.

Dintr-o neaparata nevoie de aer, am rupt sarutul si ne-am indepartat usor. Mi-am sprijit capul de rezematoarea scaunului si am incercat sa-mi stablizez respiratia. Nu era bine, sau…nu va fii bine, nu daca mai continuam in felul acela.

-David…ce o sa se intample mai departe ? l-am intrebat intr-un mod mai direct decat m-as fii asteptat eu, sau chiar si el. Insa, aveam nevoie sa stiu. Nu ma putea lasa asa, pur si simplu.

-Habar nu am. Dar…pentru binele amandurora, Erika nu ar trebuii sa afle, in niciun cas. macar eram de acord intr-o singura privinta. Nici eu nu intentionam sa spun nimanui. Nu ca as fi avut si cui sa ii spun, dar, totusi, nu voiam sa stiu ce reactie ar fii avut sarmana blondina. Era mult mai bine asa…pentru toata lumea.

-Perfect ! Numai noi doi stim despre asta. E cel mai bine asa. mi-am indepartat centura de siguranta si de data asta David nu m-a mai oprit, insa mai aveam o intrebare, pe care orgoliul meu nu voia sa o retin:

- Din curiozitate…nu mai vrei sa plec ? brunetul a zambit, de data asta era un zambet dracesc,  caracteristic lui. Nu am mai asteptat un raspuns. M-am dat jos din masina si am pornit spre local. Inca imi doream acea baie si chiar trebuia sa o rog pe Erika sa ma ajute. Aceasta era la tejghea, si din fericire, acum nu era nici urma de Trevor. Era momentul perfect sa vorbesc cu ea.

-Heeii ! Miraa ! Pe unde ai umblat toata ziua ? Stii…chiar m-am indoit daca ar fii o idee buna sa te las singura cu David. Ma temeam sa nu faca vreo gluma proasta si sa te abandoneze pe undeva. Ce ati facut ? era entuziasmata si vesela ca de obicei. Vorbea repede si obositor de mult, dar nu eram coplesita de aceste amanunte. Intrebarea ei referitoare la ceea ce am facut eu si David m-a luat pe nepregatite. In minte imi tot apareau imagini cu noi doi sarutandu-ne. La naiba, chiar am facut asta ? Cu un strain ?

-Paai…am fost la biblioteca. i-am raspuns eu incercand sa imi mentin vocea la un nivel normal, pentru a nu trada nicio emotie. David avea dreptate, nimeni nu trebuia sa stie ce s-a intamplat intre noi. Cine ar putea intelege asta ? Pana si eu sunt confuza. Pana acum cateva ore, puteam sa jur ca David ma uraste.

-Ahhh…asta e atat de tipic lui David…vreau sa spun… baiatul asta nu poate fii mai plictisitor decat este. Imi pare rau daca ai avut o dimineata de cosmar, dar…mai spontan de atat nu poate sa fie. >> Ohh, draga, nici nu ai idee cata spontaneitate detine >> am gandit eu. Chiar atat de putin isi cunostea Erika fratele ? Credeam ca intre ei exista o relatie destul de stransa.

-Mda, nu a fost atat de rau. Uite…pot sa te intreb ceva ? Sunt aici de cateva zile, si daca nu fac cat mai curand o baie cred ca o sa innebunesc ! Ma poti ajuta cu asta ? am intrebat-o eu destul de reticenta. Nu stiam care ar fi putut sa-i fie reactia, dar trebuia sa-mi incerc norocul. Cu toate astea, Erika nu a parut foarte deranjata de intrebare si cu atat mai putin surprinsa. Aceasta a dat din cap aprobator si mi-a spus:

- Ahh…sigur ca da ! Cum de nu m-am gandit la asta ? Imi pare rau ca am fost neglijenta. Pai…mai am cateva ore pana imi termin tura. Daca vrei, poti sa ma astepti pe mine, sau poti sa mergi cu David. zambetul ei devenise unul si mai radios la vederea fratelui ei, care intra in local. Arata normal, ceea ce era bine. Eu eram cea care se agita prea mult, el era relaxat si natural.

-Unde sa mergem ? intreba acesta oarecum confuz.

- Paai…Miranda are nevoie de putin rasfat intr-o cada mare…asa ca…poti fii dragut sa o duci la noi acasa ? intreba blondina afisand un zambet inocent pe chip. Genul acela de zambet pe care il afisezi numai atunci cand ii ceri cuiva o favoare.

- Sigur ! Stii…poate ar trebuii sa ramana si la cina. Defapt, hai sa ramana la noi in seara asta. propunerea lui David era mult prea ciudata. I-a atras atentia pana si Erikai. Cu siguranta nu era genul de invitatie pe care ar fii facut-o David. Cu cateva zile in urma, protesta pana si prezenta mea in cafenea, iar, acum ma invita la ei acasa ? Proasta miscare ! Asta o sa dea sigur de banuit.

- Eu sunt de acord ! spuse Erika, ridicand doar dintr-o spranceana.

- Pai…atunci…ne vedem diseara. incheie David, si imi facu semn sa-l urmez. Oh, Doamne ! Ce se intampla ? Aparent, eu si David aveam sa petrecem ore bune in apartamentul celor doi. Cat de in siguranta eram ? Incepeam sa-mi fac tot mai multe griji referitoare la situatia actuala dintre mine si David. Nu era bine ! Nu era bine deloc !