All or Nothing

Capitolul 39: Amintiri

" Inside every older person is a younger person, wondering what the hell happened."

Cu siguranta ca nu ma asteptam la atat de multa ospitalitate din partea familiei. Ma asteptam ca tata sa ma supuna unui interogatoriu cu privire la motivul precarii mele. Ma asteptam ca fratele meu sa ma ignore dupa scena la care l-am supus atunci cand ne-am intalnit ultima data. Ma asteptam sa suport anumite repercusiuni, cateva ore de morala. In schimb, am fost intampinata de cea mai calduroasa primire. Am fost surprinsa sa-l vad pe tatal meu imbracat in costum, fara sa fie aflat in starea de ebrietate in care l-am lasat. Am fost de-a dreptul socata sa vad ordinea si disciplina din casa. Se schimbasera cateva lucruri de cand plecasem. Brian parea neobisnuit de energic si agitat, iar tata era foarte constient si parea ca se simtea in stare sa poarte o discutie. A insistat sa imi duc bagajele in camera mea, care a ramas intacta, fara vreo modificare, poate putin mai curata. Afectiunea lor imi parea foarte stranie, nefiind obisnuita cu o asemenea manifestare in cadrul familiei mele.

In casa era cald, si se simtea iz de mancare gatita, poate friptura, sau ceva de genul. Nu imi aminteam cand a fost ultima data cand s-a gatit ceva cu adevarat comestibil la noi in familie. Eram neobisnuit de tacuta. Mi-am urmat tatal pana in sufrageria care arata impecabil. Canapeaua nu era acoperita cu haine si masuta de cafea nu era acoperita de sticle de alcool. Covorul era unul nou, pufos si curat. Lumina patrundea in incapere, draperiile fiind date la o parte, permitand acest lucru. M-am asezat retinuta pe canapea, iar tata mi s-a alaturat, in timp ce Brian si-a luat locul de pe fotoliul dintr-un colt mai retras al incaperii. Pastra totusi ceva distanta. Aveam sa lamuresc lucrurile mai tarziu in ceea ce-l privea pe Brian. Momentan, imi concentram toata atentia asupra tatalui meu, care devenise destul de agitat. Imi strangea mainile in ale sale, ca si cum m-ar fi pregatit emotional pentru ca ceea ce avea sa-mi spuna n-ar fi fost usor de suportat. Se insela, eram pregatita pentru orice fel de morala sau prelegere.

- Mira, esti mezina familiei, intotdeauna ai fost teribilista, energica, abia daca puteam sa te tinem in frau inca din copilarie. Stiam ca intr-o zi aveai sa iti iei lumea in cap si sa pleci. Dar cum stiam asta, stiam si ca aveai sa te intorci. Daca te-as fi cautat, daca as fi intervenit, daca as fi facut ceva sa iti influentez hotararea, m-ai fi urat mai mult decat o faceai oricum. tata vorbea cu degajare, si nu stiam daca mai vorbise vreodata atat de mult. Nu era o fire foarte sociabila, sau cel putin, eu nu mi-l aminteam ca fiind asa. Probabil ca inainte de plecarea mamei, el sa fi fost o companie ceva mai placuta.

-Probabil ca asta s-ar fi intamplat. am recunoscut eu fara ca macar sa am o tentativa de a-l contrazice pentru a il face sa se simta mai bine. Brian mi-a aruncat o privire severa, iar tata doar a incuviintat, fiind perfect constient de faptul ca eram doar sincera.

-Stiam ca aveai sa pleci. Eram constient ca nimic de acasa nu avea sa te faca fericita. In noaptea in care ai plecat te-am privit cum plecai hotarata. Nu ai aruncat nici macar o privire inapoi. Stiam ca aveai nevoie sa vezi tu lumea, si sa alegi daca va mai merita sa te intorci vreodata acasa. Dar nu m-am indoit nicio clipa ca nu te-ai putea descurca. Ai mostenit curajul mamei tale. ei bine, asta reusise sa imi capteze in totalitate atentia. El nu o mentiona niciodata pe mama, in niciun fel de discutie, niciodata. Am aruncat o privire spre fratele meu, statea netulburat pe scaun. Se intamplase ceva.

-Mama nu e tocmai intruchiparea curajului, daca ma intrebi pe mine. am ras neincrezatoare, dar asta nu a facut decat sa atraga o reactie destul de irascibila din partea lui Brian. Ma tintui cu o privire care ar fi putut sa ucida, si se rasti la mine, ceva ce nu facuse in intreaga lui viata. Ma socasera vorbele lui sau faptul ca detinea o asemenea latura vulcanica?

-Poti sa taci macar pentru o secunda si sa nu mai faci pe inteligenta? Ai decenta sa iti retii comentariile. tata nu a reactionat in niciun fel, doar isi privea usor dojenitor copii care nu au parut niciodata sa aiba vreun fel de conflict. Partial nu ma deranja atat de tare, in principiu, cam asa trebuiau sa se manifeste relatiile frate-sora. Multe certuri si tachinari. Nu am ajuns nici de cateva ore acasa si deja nu ne puteam suporta reciproc. Lucrurile decurgeau bine. Mi-am dat doar ochii peste cap, in mod vizibil, apoi mi-am intors privirea spre tata, care era mult mai bine voitor.